Evanghelia acestei duminici pune în fața ochilor noștri sufletești una din cele mai fidele icoane ale unei transformări sufletești, aceea a vameșului Zacheu. Ce miracol s-a petrecut în ființa și existența lui? Până mai ieri Zacheu, mai-marele vameșilor, era un om înrăit în păcate. Toată viața lui a fost obsedat de patima lăcomiei. Toți vameșii erau socotiți păcătoși și necurați, pentru că, încasând taxele, trăgeau fără milă spuza pe turta lor și se îmbogățeau. Cum trebuia să fie privit Zacheu? Era mai-marele vameșilor și era bogat, prilej de a fi și disprețuit și invidiat. Dar iată că în sufletul acestui mare păcătos se petrece un lucru minunat; în sufletul său înrăit de păcate începe să încolțească o dorință de evadare din păcat spre virtute: Zacheu vrea să-L vadă pe Iisus. Desigur, va fi auzit despre acest misterios galilean, care făcea semne și minuni mai multe și mai mari decât orice profet al legii vechi. În Ierihon Domnul tocmai săvârșise o altă lucrare minunată: dăduse vedere orbului Bartimeu. Se prea poate ca minunea să-l fi înrâurit și pe Zacheu. Dorința lui Zacheu părea a nu fi realizabilă; mulțimea din jurul Lui Iisus era o piedică în calea lui Zacheu cel mic de statură. Ce va face el? Fără să-i fie teamă de batjocura oamenilor, recurge la expediente copilărești. știind pe unde va trece Iisus, aleargă înainte și se urcă într-un sicomor. și astfel își potolește dorul năvalnic al sufletului de a-L vedea pe marele Rabi.
Putea Domnul să treacă nepăsător prin fața unui om care dorea cu atâta ardoare să-L cunoască? Văzându-l în pom, privindu- L cu atâta dor și cu atâta iubire, Iisus îi zice: “Zachee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân”. Ce binecuvântare și ce dar pentru Zacheu! El “căuta, doar, să vadă cine este Iisus”, iar Domnul vrea să intre în casa sa. Cum să nu se fi grăbit la glasul care a adus morții la viață și a liniștit vânturile și marea? Cum să nu-L primească pe cel pe care voise să-L vadă măcar pentru o clipă? stop_coloana Cum să nu se bucure cu bucurie negrăită când L-a văzut în casa lui, al cărei prag nu îndrăzneau să-l treacă decât păcătoșii învederați? Dar ce fac oamenii trufași și plini de sine care au rămas afară? Cu mintea lor cea scurtă, își spuneau că Domnul nu știe că a intrat în casa unui păcătos. Domnul a spus nu o dată că a venit în lume pentru cei păcătoși. După cum doctorul nu merge la cei sănătoși, tot așa și Domnul cercetează pe cei bolnavi de păcat. Domnul nu a luat în seamă clocotul cârtitorilor de afară, ci clocotul din inima lui Zacheu.. Când de pe inima veche a păcătosului solzii au căzut, Zacheu deschide gura și rostește în fața tuturor cuvântul pe care nimeni nu-l aștepta de la el: “Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”. În fața unei atari întoarceri de la nedreptate la dreptate, de la păcat la virtute, de la rău la bine, Mântuitorul nu are altceva de adăugat decât: “Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și mântuiască pe cel pierdut”.
De multe are lipsă viața noastră ca ea să fie mulțumitoare. Dar lipsa cea mai mare, este lipsa lui Hristos. L-am alungat din viața noastră, din casele și familiile noastre. Să-L chemăm și noi, în casele noastre, precum Zacheu, ca să avem bucuria de a auzi cuvintele Lui: “Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”.

Post Views: 62