După ce cursul de schimb al francului elveţian, CHF, a explodat săptămâna trecută, miile de români care au credite luate în franci elveţieni se întrebă dacă BNR şi Guvernul aveau pârghiile necesare pentr a preîntâmpina catastrofa. Din presa de specialitate aflăm că avea. Concret, în mai 2014, Curtea Europenă într-un proces dintre doi reclamanţi unguri şi OTPJelzalogbank Zrt din Ungaria a decis în favoarea reclamanţilor care cereau modificarea contractului credit, în sensul anulării clauzei abuzive ce stipula plata ratelor la cursul zilei şi nu la cursul din momentul contractării creditului.
Este important faptul că CEDO a obligat Justiţia ungară să treacă la aplicarea acestei decizii în întregul ei, iar decizia Curţii Europene este obligatorie pentru instanţele statelor membre UE. România trebuia să aplice această lege, să o transpună în legislaţia proprie, în sensul în care trebuie acordate pârghiile pentru ca instanţa naţională stop_coloana să poată înlocui o clauză abuzivă. Numai că în România, deciziile CEDO de care vorbeam nu sunt puse în practică, pentru că…”nu au fost traduse”. Statul român tărăgănează implementarea deciziilor CEDO în legislaţia internî, fiind, parcă de partea băncilor şi nu a consumatorului pe care îl reprezintă. BNR continuă să puvestească în acelaşi stil în care acum 4-5 ani numea francul elveţian monedă exotică (exotic înseamnă pentru majoritatea oamenilor ceva de dorit ceva frumos). Statul dă din umeri. Noi ce ne facem? Pentru că până la urma urmei soluţia este în mâna Guvernului şi nu a BNR sau a Parlamentului. Iar soluţia se cunoaşte încă din mai 2014.

Post Views: 57