Un caz revoltător a fost prezentat zilele trecute. O fetiță de 12 ani a fost violată timp de un an de tatăl și de fratele mai mare, sub ochii mamei, și a altor doi frați. Același “tratament” l-a primit și o soră mai mare, când era de vârsta ei, dar care și-a făcut singură dreptate fugind de acasă unde a văzut cu ochii. Am auzit stupefiată cum unii vecini mărturisesc ziariștilor că ȘTIAU, sau bănuiau, ce îndură copilele dar nu au făcut nimic. Alții că mama și fetele nu au recunoscut când au fost întrebate. Cazul nu este singular. Anul trecut, un mons-tru care se pretindea tată a fost condamnat pentru că și-a violat fiica în vârstă de doar 12 ani. Fapta s-a descoperit după doi ani. Opt ani de închisoare a primit individul, dar copila rămâne mutilată sufletește toată viața. Autoritățile susțin că nu pot acționa pentru protejarea copiilor fără probe. Este o atitudinea inadmisibilă și condamnabilă atât a celor cei care știau și n-au anunțat autoritățile, cât și a lucrătorii lor care reprezintă autoritățile locale. stop_coloana Cum este posibil ca în România, unde toate legile încep cu sintagme gen “interesul suprem al copilului” în raport cu restul lumii, un copil să nu poată fi protejat de abuzator și complicii lui, din lipsă de probe. Un adult se apără, fie fizic fie prin apel la poliție. Un copil nu poate face nici una nici alta. Legile sunt făcute și aplicate de oameni, iar cei care sunt plătiți să le aplice și constată că sunt lacune trebuie să acționeze pentru acoperirea lor, astfel încât interesul copilului să primeze. Altfel, sunt la fel de complici ca și vecinii copilei care știau la ce este aceasta supusă, dar nu au făcut nimic.

Post Views: 56