Ne năpădește kitsch-ul
Invitație la fals ar putea fi titlul unui roman nescris ce s-ar potrivi de minune zilelor noastre. Spun asta pe-ntru că de sărbătorile de iarnă am văzut atâta fals, atâta kitsch, atâtea măști mincinoase, fie în vestimentație, fie în comportament, fie în pseudo-valorile culturale. Micul ecran a fost invadat de tot felul de neaveniți care se pretindeau mari purtători de tradiție ai cântecului popular, de ținutele tinerilor ieșiți de la biserică cu blugi rupți în genunchi, de fardarea excesivă a fiicelor Evei, de colindele trunchiate și adaptate momentului, Toate m-au făcut să cred că trăim în epoca “chiciului”. Ne îmbrăcăm strident și ostentativ (ca un veritabil snob), locuim în case cu aranjamente de prost gust, ne uităm la filme mereu comerciale, cumpărăm cadouri de tip “chici” copiilor și celor dragi, ne izbim de tot mai multe lucruri insipide, de doctorate cu plagiat, stop_coloana de oameni caricatură, ca și cum autenticul și lucrul de valoare nu-și mai pot face loc în trăirea noastră cotidiană. Eu cred că omul-kitsch nu este creația lui Dumnezeu (mă îndoiesc să-și fi propus Cel de Sus să fie creatorul mediocrității), ci a propriei sale incapacități de a locui în pielea bunului gust și a bunului simț, a nevoii de a se distra animalic și de a trăi mediocru și urât. Pentru că ce poate fi altceva kitsch-ul decât o mască pusă pe fața valorii, Uneori frumoasă, alteori hidoasă, dar întotdeauna mincinoasă.
