Guvernul vrea ca în cinci ani să reducă cu 400.000 numărul de săraci ai ţării prin Strategia naţională privind reducerea sărăciei, proiect pus în dezbatere publică. În cifre, aproximativ cinci milioane de români se confruntă cu sărăcia. Ştim cu toţii că cifrele sunt orientative şi că statistica nu reflectă întru totul realitatea. Din contră, o face mai “dulce”. Numărul de săraci e mult mai ridicat decât în cifrele oficiale. Cu toate acestea, e de subliniat că ambiţia aceasta a Guvernului de a scoate din rândul săracilor 400.000 de români în cinci ani e una mică, dar realizabilă.
Însă cel mai grav nu e faptul că sunt români săraci care nu au de lucru sau care se luptă să supravieţuiască din somaj. Cel mai grav e faptul că sunt oameni care muncesc şi sunt săraci, că nu reuşesc să o ducă de pe o zi pe alta din cauza salariului mic. Cu 1.486 de lei salariul mediu net pe luna octombrie, un sălăjean de-abia reuşeşte să-şi plătească datoriile şi să-şi cumpere de mâncare. Dacă e să comparăm situaţia unui sălăjean cu un astfel de salariu mediu net cu a unui spaniol care ia ajutor social, în valoare de 420 de euro pe lună, stop_coloana deducem să spaniolul sărac e bogat pe lângă românul care lucrează. Spania avea în octombrie 2014 rata somajului de 24 la sută. E una din ţările europene cu cea mai mare rată de somaj. Cu toate acestea, spaniolul primeşte somaj patru luni aproximativ 600 de euro pe lună, iar ajutor social primeşte 22 de luni sau 18 luni, dacă a beneficiat de şomaj. Iar cu un salariu minim de 653 de euro pe lună în Spania, mulţi spanioli preferă să stea acasă, decât să contribuie la economie. Cert e că cel mai sărac spaniol o duce mai bine decât un muncitor din România, care, statistic vorbind, în octombrie 2014, a înregistrat o rată a somajului de 5,1 la sută, de aproape cinci ori mai mică ca rata somajului din Spania.

Post Views: 56