Colindul de acasă

Parcă nicăieri colindul nu grăieşte atât de cald, atât de profund şi nu este atât de încărcat de emoţie, doruri şi amintiri precum cel care pleacă de acasă… De acolo, din su-fletul veşniciei, în aşteptarea Naşterii Sfinte, se înalţă spre cer o rugă străbună cu glas de colind. 

În serile ce coboară devreme peste sat, mamele şi bunicile noastre rămase acasă, îşi împreună glasurile în semn de rugăciune: un colind, o po-veste spusă cu sufletul şi ro-stită cu emoţie şi dor. Este co-lindul blând al chemării acasă.
Multe seri de emoţie şi colind, într-o atmosferă caldă, prietenească, au scris cu sufletul lor un început de poveste… o poveste vie pe care, cu si-guranţă o vom scrie împreună mai departe. Colindul bătrân, rostit cu pioşenie şi cu glasul dorului aprins în suflet în fiecare sărbătoare, ne aminteşte de vremea colindelor de altădată răsplătite cu mere şi nuci. Şi uite aşa, ne întoarcem cu drag pe uliţele copilăriei, visând cu ochii deschişi o bucurie pe care doar acolo, în lumea sa-tului tău, ai trăit-o cu adevărat, ca şi copil. Colindul de acasă, încărcat de simplitate şi smerenie, respiră profund şi emoţionant o lume de amintiri dragi… e lumea satului încărcată de bucuria sărbătorii, o lume în care ne întâlnim casa, familia, prietenii, o lume în care ne întâlnim pe noi…
„Deasupra cerul, sub paşi pământul, între ele Speranţa că Naşterea Sfântă ne va umple viaţa cu lumină şi binecuvântare”… sunt cuvinte încărcate de căldură şi emoţie… Sunt cuvinte de su-flet ale unui mărinimos fiu al satului nostru, doamna viceprimar Aurora Boca, cea care a avut iniţiativa acestei minunate acţiuni, dăruindu-ne nouă, celor împrăştiaţi prin lume, emoţia colindului de altădată, a colindului de acasă. Cu ajutorul preţios al dascălilor din sat, doamna Mioara Chiorean stop_coloana şi doamna Adriana Tite au creionat împreună, cu dăruire, scânteia ce a trezit la viaţă spi-ritul Crăciunului de altădată, acoperind cu binecuvântarea colindelor, dragul nostru sat.
Cu acest colind au pornit la drum, pe uliţele satului, pentru a veşti Naşterea Domnului, iar colindul lor a ajuns la ferestrele şi în casele celor care au atât de mare nevoie de lumina şi bucuria Sfintei Sărbători.
Şi noi, care pe unde, v-am primit colindul vostru în casa sufletului nostru, v-am simţit dorul, v-am înţeles ruga şi am simţit mireasma de copilărie a sărbătorii. Din depărtări, cu fiecare colindă a voastră, ne-am împreunat glasurile şi v-am însoţit cu lacrima dorului şi aducerii aminte, cu regretul de a nu fi acolo, acasă, alături de voi. Şi ,cu siguranţă, cerul şi-a deschis braţele, iar cei plecaţi în „lumea de sus” au primit şi ei darul vostru sfânt. Vă mulţumim din suflet !
Pentru dumneavoastră, cei ramaşi în sat, înălţăm şi noi spre cer un colind în straie de sărbătoare şi glas de rugăciune, încărcat de lumină, căldură şi bucurie… Dorim ca acest co-lind să se întoarcă acasă şi să ajungă în casa dumneavoastră, aducând cu el un mare DAR… sănătate, linişte şi pace… „SARBATORI FERICITE !” şi „LA MULTI ANI!”