Sfintele Sărbători petrecute in gulagul banilor europeni sunt o suferinţă

Cu paşi grăbiţi, parcă prea grăbiţi, se apropie Sărbătorile de iarnă. Două zile au mai rămas până la Crăciun. Dacă majoritatea sălăjenilor se pregătesc să petreacă acest praznic dumnezeiesc alături de cei dragi, în familie, alţii sunt nevoiţi să renunţe la aceste momente unice din cauza sărăciei. Sunt plecaţi printre străini să le asigure un trai mai bun copiilor şi bătrânilor de acasă. Sacrificiile lor se iau de mână, însă, cu nejunsurile, cu nevoile dure şi necrutătoare, mai ales atunci când desparte pe mamă de prunc, pe soţ de soţie, pe copil de părinţii rămaşi bătrâni şi bolnavi în ţară.

Aproape 30.000 de sălăjeni lucrează în străinătate; nu toţi pot veni acasă pentru un Crăciun în familie
Din datele Comisiei Europene reiese că peste şapte milioane de cetăţeni europeni muncesc în alt stat decât cel de baştină. Dintre aceştia, cei mai mulţi sunt români. Conform Institutului Naţional de Statistică, populaţia stabilă a României la începutul anului 2014 era estimată la 19.631.292 de persoane. 6,75 la sută din populaţia României lucra în străinătate. Reducând acest număr şi la judeţul nostru, aflăm că aproximativ 14.700 de sălăjeni lucrează peste graniţe. Toate acestea sunt date statistice care se bazează pe înregistrări oficiale. Cunoaştem cu toţii persoane plecate la muncă afară fără a fi înregistrate undeva oficial. Datele oficiale nu se potrivesc cu realitatea. Sunt estimări care arată că numărul românilor plecaţi să muncească în străinătate se ridică la peste trei milioane, adică mai mult decât dublu faţă de ce a aunţat CE. Cu alte cuvinte, şi numărul sălăjenilor ar puea fi dublu, ridicându-se la peste 30.000 care lucrează în altă ţară. Nu toţi, şi iar nu se ştie câţi, poate pra mulţi, nu au posibilitatea să vină de sărbători acasă, să revină în familie de Crăciun, care a fost întotdeauna o sărbătoare a reîntregirii familiei la români.

Nevoile i-au împins să plece
Unii sălăjeni au luat drumul străinătăţii când întreprinderile în care îşi câştigau de bine de rău pâinea cea de toate zilele şi-au închis porţile. Ultima unitate economică din Zalău care a pus lacătul a fost Uzina Electrică, anul acesta. Să nu mai vorbim de Armătura, de Fabrica de mobilă Stejarul, de Cuprom, de multele intreprinderi mici de alimentaţie. Unii disponibilizaţi aveau de întreţinut copii în şcoală, alţii nu aveau din ce trăi, alţii erau împinşi de dorinţa de a trăi cât de cât decent. Şi au plecat acolo unde, au crezut ei, că salariile nu sunt o bătaie de joc. Însă mulţi dintre ei, lovindu-se de realitate ca de un zid, sunt umiliţi, şi nu de puţine ori, de nedreptăţile pe care le întâlnesc acolo, departe de casă. Ironia pentru noi este că atunci când Ceauşescu interzicea şi privitul peste graniţă mulţi ne doream să fim “dincolo”, iar acum când am vrea să stăm acasă, cu familia, nu putem, trebuie să plecăm.

De cinci ani n-au mai petrecut Crăciunul cu mama
Soţul Elenei Filip din Zalău îmi spunea că n-a mai sărbătorit Crăciunul alături de soţia sa de 5 ani. Femeia lucreză la o familie de lângă Torino, îngrijind de o bătrână. Ce-i drept, mama celor doi copii de 8 şi de 13 ani, stop_coloana adică Elena Filip, vine peste an acasă, dar niciodată pe vremea sărbătorilor de iarnă. Atunci membrii familiei italiene pleacă la schiat şi ea rămâne cu bătrânica. De fiecare Crăciun, mama lui Andrei şi a Andreei le trimite daruri, dar sufletul nu li-l poate trimite şi parcă o goliciune se întinde peste toată casa. Acel iz de bucurie ştirbită acoperă ca o plapumă praznicul Naşterii Mântuitorului.

Aproape o mie de copii au părinţii plecaţi la muncă afară
Potrivit informaţiilor primite de la Direcţia Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, în jur de 750 de copii din Sălaj au un părinte sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Datele sunt furnizate de primării şi şcoli, şi nu toate primăriile din judeţ le-au trimis la DGASPC. Şi iar vorbim de date oficiale. Asta ne face să credem că numărul copiilor cu părinţii plecaţi la lucru peste graniţă este mai mare. Unii dintre copii au rămas în grija bunicilor, alţii în grija rudelor, iar alţii au rămas ai nimănui.

Un Crăciun neînsufleţit este o suferinţă
Destinul a făcut să petrec şi eu un Crăciun departe de ţară, printre străini şi printre puţinii români care trăiau în acel ţinut. De sărbători, străinii sunt foarte generoşi într-ale oferirii de cadouri. Într-adevăr, erau bogaţi şi aveau de unde. De la îmbrăcăminte şi până la cele mai delicioase specialităţi de pizza mi-au fost aduse în cameră zile la rând. Şi, totuşi, acel Crăciun mi s-a părut cel mai trist. Nu tu copii cu steaua, nu tu colindători, nu tu capra, ori buhaiul, nu tu acea bucurie primară când te vezi între toţi ai casei. Mi-au venit atunci în minte versurile unui cântec: “Bate vântul, bate dinspre ţară/Suflă-n răni cu sare şi pelin/ Bate vântul şi te-nchide afară/ Rudele în vizită nu vin”.

De sărbători, românii din străinătate nu-şi fac vizite
Românii din străinătate, plecaţi la muncă ori rezidenţi, nu prea-şi fac vizite. Nici de Crăciun, nici de Paşte. Se întâlnesc la biserică, fie ea ortodoxă, catolică ori neoprotestantă, Discută despre “joburi”, despre ţară, pentru că dorul îi macină, şi se învaţă unii pe alţii cum să manipuleze laptopul pentru a putea comunica cu cei de acasă cât mai des. Numai că patronului nu-i pică bine să te vadă toată ziua pe facebook, pe messenger, ori trimiţând e-mail-uri la cei din ţară. Aşa că ţi se fixează o anumită oră pentru astfel de activităţi. Vara e altă viaţă. Duminica, românii, şi nu numai ei, se adună într-un anumit parc al oraşului în care locuiesc, un loc preferat al lor, şi trimit mesaje către cei de acasă. Am trăit printre ei şi de cele mai multe ori observam cum inima li se sfâşia de dorul de ţară. De altfel, ca şi mie.