„Vine, vine, iarăşi Hristos pe acest pămant“

Sfânta noastră Biserică pregăteşte pe credincioşii săi cu post de 40 de zile, de rugăciune şi pocăinţă, cu mărturisire şi împărtăşanie, ca ei să întâmpine cu vrednicie sărbătoarea cea mare întru cinstea Naşterii, după trup, a Domnului nostru Iisus Hristos. De fapt, cântările bisericeşti din acest răstimp al Postului Naşterii Domnului nu sunt altceva decât un suspin al făpturii în aşteptare: aşteptarea Răscumpărătorului făgăduit încă de la căderea primilor oameni. Acesta e Hristos, pe greceşte; Mesia, pe evreeşte; iar pe limba noastră: Mântuitorul lumii. şi păgânii ca şi iudeii îl aşteptau. Poeţii îl anunţau, profeţii îl prevesteau. Cărţile profetice ale Testamentului Vechi şi cele păgâneşti sunt grele de această aşteptare marcată printr-un nelămurit dor de înnoire, de înălţare din fărădelegi. O istorie întreagă a trăit toată făptura dinainte de Hristos, ca „un pământ însetat şi fără apă(Psalmul 41,2)”, cu acest dor mistuitor: dorul după raiul pierdut, cu atât mai mistuitor cu cât lumea zăcea în cele mai grozave păcate. şi astfel ca întotdeauna, noaptea cea mai întunecoasă a râvnit după zorile cele mai luminoase. La Dumnezeu nu este nici grabă, nici întârziere, ,,Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, Ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfiereaÎ, iar oamenii au devenit „Fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos”(cf. Galateni 4,4-6). Colinda ne spune ,,Acum ceasul a sosit, Proorocia s-a-mplinit” şi, că de bucurie „Saltă cerul şi pământul, Că s-a născut Domnul Sfântul”. Creştinătatea serbează de două mii de ani acest „Praznic luminat”. Nu-i vorba aici de o simplă aniversare a Naşterii Domnului. Amintirea ţine de istorie, de istoria lumii. Adevărata prăznuire a oricărei sărbători a lui Hristos nu trebuie să fie numai o amintire a evenimentelor petrecute în viaţa Lui pământească, ci trebuie să fie o adevărată săvârşire din nou, în viaţa noastră, a celor ce s-au petrecut cu Mântuitorul nostru. Si iată, Naşterea Domnului stă în faţa noastră. Steaua Betleemului se arată în răsărituri. Fecioara cu bătrânul Iosif au purces la drum. Îngerii îşi strunesc glasurile, să vestească bucuria Naşterii Pruncului Dumnezeiesc. Aşadar, să ne îndreptăm şi noi cugetele şi simţirile către Betleem şi să ne pregătim inima şi sufletul nostru pentru o primire cât mai vrednică a Domnului Celui ce vine din ceruri. Inima noatră copleşită de păcate cheamă pe Iisus ca şi cei ce trăiau înainte de naşterea Lui. Simţim şi noi mustrarea conştiinţei împreună cu Adam în zbuciumul păcatului, ne bucurăm cu Avraam în credinţă, ne întristăm cu David în pocăinţă, cu blândul Iosif încercăm să fim mai buni şi drepţi. şi toţi aşteptăm cu acelaşi dor pe Mântuitorul Iisus Hristos. Pregăteşte-te, creştine, să întâmpini pe Dumnezeul tău! Deşteaptă-te suflet credincios, şi cercetează ce este în viaţa ta necurat şi nevrednic, şi din bună vreme te îngrijeşte să îndrepţi toate acestea, să stârpeşti din tine toată buruiana cea rea a păcatului. De este în tine o necurăţenie trupească, curăţeşte-o pentru curăţenia Sfântului Sfinţilor! De este în tine vreo ură, vreo zavistie, stinge-o, din dragoste pentru Domnul păcii, care are să vină. De este în tine vreo mândrie sau trufie, înăbuşe-o şi pe aceasta, în cinstea smeritului Prunc din Betleem! Să se pregătească şi să se curăţească fiecare, căci Domnul vine la toţi. Rugăm pe Dumnezeu ca, tuturor, ,,Naşterea lui Hristos să ne fie de folos”.