Clădirea Transilvania, cea mai impunătoare construcţie din Zalău

Oraşul Zalău are o moşteinre arhitectu-rală de secol XIX încântătoare. Cea mai impunătoare construcţie a oraşului, renovată recent, este Clădirea Transilvania, situată vis-a-vis de Primăria Municipiului Zalău. Clădirea şi-a luat denumirea după restaurantul pe ca-re-l avea la parter. Maghiarii îi spuneau “Vigado”, adică loc de petrecere sau teatru orăşenesc. Din datele culese de istorici din Schiţa monografică a profesorului Leontin Ghergariu, clădirea a constituit în secolele XIX – XX principalul loc în care se desfăşura viaţa culturală a Zalăului.
Construcţia are un parter dreptunghiular, iar sub clădire se regăsesc pivniţe în proporţie de 75 la sută din perimetru. A fost ridicată din cărămidă. Imobilul este un exemplu caracte-ristic de clădire în stilul eclectic, existent în Transilvania la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Era decorată pe faţada principală cu decoraţiuni geome-trice, vegetale, antropomorfe. Ferestrele sunt decorate cu ancadramente geometrice, iar în centrală, deasupra restaurantului, era un front cu antablament. Pe acest fronton a fost amplasată vechea stemă a oraşului ce îl avea reprezentat pe Arhanghelul Mihail – patronul spiritual al urbei. Reprezentarea stemei oraşului nu se mai păstrează.
Clădirea a fost construită în cinci etape. Prima dată a fost construit corpul sudic, în stil baroc, destinat locuinţei nobilului Wesselenyi, şi datează din secolul al XIX-lea. S-a continuat ridicarea corpului vestic, cu faţada spre strada Gheorghe Doja, fostă a Clujului. În a treia etapă s-a ridicat corpul nordic, cu faţada spre parcul ce găzduieşte statuia Wesselenyi. În anul 1894, pe latura vestică s-a mai extins clădirea cu încă un nivel.
Cea mai reprezentativă încăpere din clădire este Sala de spectacole, dans, teatru, întruniri culturale. Pe tavan se găseşte o impunătoare şi unică pictură murală, cu dimensiuni de 300 de metri pătraţi. Pictura este executată la sfârşitul secolului al XIX-lea în stil secesion, după cum reiese din studiul doctorului în istorie Elena Muscă.
Camerele clădirii au avut diferite utilităţi. Aici a existat cârciuma evreului Simion, apoi o berărie, iar în anii 80 avea spaţiu un Cafe bar. Clădirea a mai adăpostit o frizerie, un magazin de legume şi fructe, dar şi sălile clubului sportiv “Armătura”. Mai exista o prăvălie de sticlărie, magazin de artizanat, dar şi o sucursală a CEC, o farmacie, sala de restaurant Transilvania, librăria “Luceafărul”, bufet şi magazin de instrumente sportive. În magazinul de astăzi Loto-Prono a funcţionat în trecut sediul Autogării.
La etaj aveau sedii Casa Pionierilor şi Şcoala Populară de Artă, Sala Cinematografului Libertatea, Biblioteca Despărţământului Sălăjean al Astrei şi altele.