Sărbătorirea Imnului Naţional şi a zilei de 1 Decembrie au inceput la Bocsa incă din 1979

Clubul de la Bocşa… S-ar putea să nici nu fi auzit de el. Eram în toamna anului 1979, sunt 35 de ani de atunci. Într-un cadru restrâns, câţiva patrioţi sălăjeni s-au întâlnit şi au iniţiat discuţiile despre felul în care să sărbătorească ziua de 1 Decembrie, considerând-o drept Ziua Naţională a României. Clubul de la Bocşa a prins contur odată cu “întâlnirea generala” din luna Octombrie de la Şimleu Silvaniei, unde renumitul dr. Ioan Puşcas a fost propus şi acceptat ca preşedinte. Iar prima hotărâre a grupului s-a referit la sărbătorirea în fiecare an a zilei de 1 Decembrie ca Zi Naţională a României.
În 1979, prima intâlnire, organizată sub forma de şezătoare, avea loc în casa pădurarilor din pădurea Panic, lângă Zalău. A continuat la Băseşti, unde, la mormântul lui Gh. Pop de Băseşti, dr. Ioan Puşcaş a zis mai răspicat ca niciodată: ” La mormântul sfânt al celui care n-a putut muri până nu şi-a vazut visul împlinit – Unirea Transilvaniei cu Patria Mamă – declarăm odată pentru totdeauna Ziua de 1 Decembrie ca Zi Naţională a Patriei Noastre România, iar “Răsunetul” lui Andrei Mureşanu, marele fiu al Blajului, drept Imn Naţional al RomânieiÎ. Aşa a hotărât Clubul de la Bocşa că imnul este “Deşteaptă-te Române”. Din 1980, întâlnirile se vor ţine, pe rând, la Casa viticultorilor din hotarul Bocşii, la Căminul cultural şi acasă la ing. Avram Pop. Dr. Ioan Puşcas porneşte viscolul serii recitând, aşa cum numai el o ştie, “Doina” lui Eminescu. Se cânta, se recita, se ţineau discursuri. Între 1981-1985 întrunirile se desfăşoară în aceeaşi atmosferă de angajament, trăire responsabilă, înalt patriotism. În 1987, întrunirea Clubului la 1 Decembrie a stat sub semnul incertitudinii. În urma demonstraţiilor muncitorilor de la Braşov din 15 Noiembrie, când atmosfera în ţară era tulbure şi domnea nesiguranţa. Ni s-a transmis din partea securităţii că orice întrunire, de orice fel, este strict interzisă. „Să nu ne jucam cu focul”. şi atunci, ing. Avram Pop a găsit soluţia: “în fond – ne-a spus el – stop_coloana nimeni nu mă poate împiedeca să-mi invit prietenii la mine acasă”. Aşa că, zis şi făcut, şi-a invitat prietenii acasă. În 1988, liderii Clubului au fost din nou avertizaţi la modul cel mai serios să anuleze imediat întrunirea ce devenise tradiţională. Şi totuşi, ea a avut loc. A fost cea mai reuşită şi plină de neprevăzut, pentru că, la un moment dat, se adunaseră mulţi oameni, mulţi dintre ei din rândul curioşilor, dar şi dintre cei pe care îi ştiam ce hram poartă. Nu o dată, spiritele din cursul luărilor la cuvânt s-au încins, tinzând să devină ameninţătoare, oamenii voind în număr prea mare să ia cuvântul. Nu-i mai puţin adevărat că şi luările de cuvânt tranşante (Sorin Boldea, dr. Ioan Puşcas, Prof. Ioan Lupa Crişan, Liviu Gârbea, Valentin Dărăban, Eugen Teglaş, Ioan P”, “Jos regimul burgheziei comuniste”… În 1989, întrunirea Clubului s-a ţinut din nou acasă la ing. Avram Pop şi din nou supravegheaţi. Discuţiile noastre s-au rezumat la desluşirea întrebării pe care ne-o puneam: Ce urmează? Ce va fi cu noi, şi mai ales ce va fi cu ţara, iar discursurile lui Liviu Gârbea şi Eugen Teglaş au fost cu totul explozive şi anticomuniste.
Membrii Clubului de la Bocşa: Dr. Ioan Puşcaş, prof. Ioan Lupa Crişan, Ing. Avram Pop, prof. Valentin Dărăban, prof. Eugen Teglaş, dr. Liviu Garbea, prof. Gheorghe Pârvu, prof. Octavian Gutu, dr. Aldea – medic la Unitatea militara din Zalău, avocat Eugen Meseşan, prof. Alex. Matei, agronomii: Grigore Talpoş, Zaharia Nedişan, Nicolae Margin; economistul Ioan Popiţiu, med. vet. Stelian Pantea, înv. Alex Lapoş; Ioan Pop, primarul Şimleului şi ing. Vasile Popa, secretarul Primăriei, ing. Valentin Man, electronist Ioan Gal, prof. Ioan Mărieş şi dr. Ioan Calauz, primar în comuna lui Gh. Pop de Băseşti, ing. Nicolae Pop şi Ioan Pop din Bădăcini.
Am trăit şi am văzut.
Preşedintele Clubului de la Bocşa, Prof.dr. Ioan Puşcaş, Prof. Ioan Lupa Crişan, Ing. Avram Pop