Românii sunt mai optimişti ca niciodată. 55 la sută din aceştia cred că ţara merge într-o direcţie mai bună, potrivit unui studiu IRES, fiind cel mai mare entuziasm înregistrat din ultimii 25 de ani, de când a căzut regimul comunist. De menţionat e şi faptul că în ultimii 20 de ani părerea românilor referitor la direcţia în care se îndreaptă ţara a fost din ce în ce mai proastă. Acum, avântul românilor se explică prin alegerea lui Iohannis la preşedinţie şi credinţa că acesta se va ţine de cuvânt că va scăpa ţara de corupţie şi va pune pe picioare economia. Iohannis este acum pentru români pe post de busolă care să indice direcţia bună. Însă optimismul românilor va începe să scadă în următoarea perioadă, mai ales dacă luăm în considerare anii grei ce au urmat alegerilor prezidenţiale mereu. Mai o scăpare precum scoaterea de după gratii a lui Mircea Băsescu (care ridică iarăşi semne de întrebare privind gradul de influenţare pe care-l au mai-marii asupra justiţiei), mai o taxă în plus, un impozit ridicat sau un sechestru pe conturile bancare din cauză că nu ţi-ai plătit amenda de circulaţie de acum stop_coloana câţiva ani (cineva trebuie să plătească şi banii daţi pe campania electorală), şi uite cum optimismul uşor ajunge în prăpastie. Îmi doresc sincer să greşesc. Îmi doresc să nu mai pot spune “v-am spus eu!” şi să mi se dea peste nas că m-am înşelat şi că ţara într-adevăr se îndreaptă spre un viitor mai bun. Că nu ne-am luat ţara înapoi ca să o dăm la porci. Că ne îndreptăm spre lumina de la capătul tunelului în care România este captivă de atâţia amar de ani.