Revoluţia de la 1848 in Tara Silvaniei cu Iacob Deleu

Filele de istorie ni-l dezvăluie pe Iacob Deleu, un sălăjean de frunte care a luptat în oastea lui Avram Iancu pentru apărarea idealului naţional al românilor în Revoluţia din Transilvania de la 1848. Iacob, unicul fiu al preotului Andrei Deleu, s-a născut în Vîrşolţ în anul 1804. După ce urmează studiile primare la Vîrşolţ, este trimis la Blaj, unde stu-diează teologia. În Blaj, Iacob face cunoştinţă cu starea de spirit a intelectualilor transilvăneni. Reîntors la Vîrşolţ după termi-narea studiilor teologice, se căsătoreşte cu Maria Aciu, fiica lui Gheorghe Aciu, ţăran cu stare materială bună. Luându-i ca model pe Horia, Cloşca şi Crişan, Deleu abandonează principiile teologice şi ia spada în mână.
Iacob Deleu se stabileşte pe urmă la Pericei, unde se înrolează în regimentul grăniceresc al colonelului Urban. Devine în timp unul dintre ostaşii apreciaţi ai regimentului de pe graniţa de Est a imperiului. Apoi se stabileşte din nou, după 10 ani, la Vîrşolţ.
Evenimentele de la 1848 îl găsesc la Vîrşolţ. Glasul de libertate a răsunat prima oară în Ciurtelecul Şimleului, unde pe 19 martie 1848, sub conducerea protopopului Ioan Lobonţiu, ţăranii iobagi se hotărăsc să nu mai meargă la muncă la domni, acest lucru alarmând autorităţiile de la Crasna. După cum scrie şi baronul din Jibou, Miklos Wesseleny, ameninţările asupra nobilimii maghiare curg lanţ de la iobagii din Măierişte şi Ciurtelec.
Mai mulţi sălăjeni au plecat la acea vreme pe “Câmpia Libertăţii” de lângă Blaj. Printre aceştia se numără şi Iacob Deleu. După depunerea jurământului pe Câmpia Libertăţii, Deleu se întoarce la Vîrşolţ şi Pericei. Alarmate de cele ce se întâmplau în acea perioadă, autorităţile comitatului Sălaj ordonă corpului de armată să se îndrepte împotriva răsculaţilor. Deleu şi cu oamenii săi ocupă dealul Vîrşolţului, unde are loc confruntarea directă dintre cele două tabere. stop_coloana După victoria de la Vîrşolţ, Deleu pleacă în inima Munţiilor Apuseni, unde se pune la dispoziţia “Craiului Munţiilor”, Avram Iancu. Făcându-se repede apreciat, Iacob ajunge comandant de oştire. În decursul revoluţiei de la 1848, oastea lui Iancu, ajutat de Iacob Deleu, a instaurat în Apuseni o republică ţărănească ce cuprin- dea un teritoriu de circa 10.000 de kilometri pătraţi şi 150.000 de locuitori, cu capitala la Cîmpeni, ce nu a fost niciodată ocupată de unguri. Din oastea lui Iancu, Deleu nu s-a întors decât după acordarea amnistiei generale. A apărut acasă pe calul său de luptă.
Iacob Deleu, ca şi mulţi alţi intelectuali români cuprinşi în vâltoarea revoluţiei, pe care n-o considerau încheiată, au continuat lupta pe alte căi decât cea revoluţionară, revenind la ideea renaşterii naţionale prin cultură. Se remarcă şi la 1861, când îşi exprimă alături de ţăranii din Tara Silvaniei nemulţumirea faţă de guvernul unguresc. Se stinge din viaţă la vârsta de 76 de ani, în 1880.