Apelăm la magie ca să explicăm inexplicabilul

Peste trei sferturi dintre români (76 la sută) cred că există minuni, iar 65 la sută cred că există deochi, potrivit unui sondaj de opinie pentru identificarea superstițiilor românilor, realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES), preluat de Agerpres. Cercetarea arată că mai puțin de 20 la sută dintre români se consideră superstițioși, dar 61 la sută recunosc că urmăresc horoscopul, 46 la sută cred în sfârșitul lumii și 44 la sută spun că au avut vise premonitorii. Potrivit studiului, 55 la sută dintre persoanele chestionate cred în existența blestemelor, 52 la sută în cea a demonilor, iar 46 la sută în cea a duhurilor rele. Doar 19 la sută cred în existența fantomelor. 95 la sută cred că există Dumnezeu, iar 78 la sută cred în existența îngerilor.
De asemenea, potrivit sondajului IRES, 19 la sută dintre cei chestionați cred în existența vrăjitoarelor care pot prevedea viitorul, iar patru la sută recunosc că au apelat la acestea. Aproape jumătate dintre români (49 la sută) cred în vise premonitorii, iar 44 la sută susțin că au avut acest tip de vise. 33 la sută dintre participanții la studiu cred că visele îi pot ajuta pe oameni în viața de zi cu zi. 22 la sută dintre români recunosc că joacă la Loto 6 din 49 și 18 la sută la “Loz în Plic”, 7 la sută spun că practică pariurile sportive, cinci la sută jocuri de noroc și alte forme de loterie, iar patru la sută joacă la pariuri în general. 61 la sută dintre participanții la studiu știu ce semnifică Halloween-ul, dar 50 la sută dintre ei nu sunt de acord cu sărbătorirea de către români și 12 la sută recunosc că sărbătoresc acest moment.
Pentru a afla mai multe despre încrederea românilor în magie, în special în spațiul sălăjean, precum și despre practicile magice tradiționale și urbane care s-au practicat și se practică, am stat de vorbă cu dr. Camelia Burghele, etnolog la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, care ne explică modul în care oamenii se raportează la magie.
Graiul Sălajului: Credeți că a crescut sau a scăzut încre-derea în magie în ultimii ani?
Camelia Burghele: După o perioadă de dezinteres în fața magiei, datorită progresului extraordinar al științei, în ultima perioadă, cel puțin noi, antropologii, înregistrăm o creștere a încrederii oamenilor în magie. Ar fi foarte mult să vorbim despre cauzele recrudescenței magiei: unele dintre cauze țin pur și simplu de natura umană. Pur și simplu omul are nevoie de magie și simte nevoia să aibă încredere în magie. E ceva ce ține de istoria umană, ceva ce nici măcar nu mai putem explica, nici nu mai încercăm să explicăm, e un soi de dat aprioric. Este vizibil faptul că în ultimii ani încrederea în magie a crescut foarte mult. Probabil că și pe fondul schimbărilor din viața omului, dar și datorită diversificării paletei de oferte de magie. Magia tradițională avea doar câteva căi de acces, pe când magia contemporană, cea la care apelăm noi acum, are mult mai multe variante.
G.S.: De unde credeți că provine încrederea în magie? De ce apelează omul la magie?
C.B.: Omul apelează la magie înainte de toate pentru că vrea să-și explice lucrurile inexplicabile, întâmplările care scapă explicațiilor sale imediate. Putem înțelege și explica o succesiune de întâmplări din viața noastră, dar o îmbolnăvire subită, o catastrofă meteorologică sau o despărțire neașteptată din dragoste nu pot fi argumentate rațional. Și atunci, omul apelează la resorturile și explicațiile magiei. Foarte interesant este faptul că omul contemporan nu poate nici acum explica, în ciuda raționalizării excesive a vieții, unele lucruri care i se întâmplă. Sau dorește cu tot dinadinsul să știe ce i se va întâmpla mâine, să-și prevadă viitorul. Și-atunci, omul apelează la magie și la religie, cele două supape prin care noi avem o corespondență cu sacrul, în ordinea căruia putem să explicăm faptele inexplicabile. De aici provine încrederea eternă în magie.
Un romancier foarte drag mie, Paulo Coelho, spune că Îmagia este legătura între lumea vizibilă și lumea invizibilăÎ. Noi, antropologii, rezumăm acest lucru mai puțin poetic: întotdeauna omul a simțit nevoia să se relaționeze la cosmos, să se relaționeze la divin și să își explice viața ca fiind o înșiruire de ÎciocniriÎ cu sacrul. Această relaționare s-a făcut cel mai bine la nivelul celor două mari sisteme spirituale, care au fost, dintotdeauna, magia și religia. Altfel spus, prin magie omul se poziționează clar față de sacru. Mai mult decât atât, omul invocă sacrul prin magie și încearcă să își orga-nizeze viața în așa fel încât să îi convină lui, să îi fie favorabilă. Cu alte cuvinte, magia nu este altceva decât un mijloc, o tehnică, un resort, prin care omul încearcă să manipuleze destinul, să-și explice părțile neplăcute ale vieții și să-ncerce să le deturneze în folosul lui, pentru o viață mai bună. Adică facem un demers magic ca să rezolvăm o problemă pe care cu alte mijloace nu putem să o rezolvăm. Acestea sunt, în mare, resorturile magiei.
G.S.: 52 la sută din români cred în existența demonilor, iar 46 la sută în cea a duhurilor rele, reiese din studiul IRES. De unde vine această credință?
C.B.: Trebuie spus că imaginarul specific satului tradițional românesc, cel de la care trebuie să pornim atunci când vorbim nu doar despre magia tradițională, ci și despre cea contemporană, este populat cu tot felul de ființe imaginare, fantastice, care fac unele bine, altele rău oamenilor: Ielele, Rusaliile, Joimărița, Marțolea, Fata Pădurii, dar și strigoii, moroii, pricolicii, diavolii, sunt doar câteva dintre ele. De exemplu, în imaginarul colectiv propriu țăranului român există strigoi morți și strigoi vii. Marea parte a strigoilor sunt efectul unei predestinări absolut tragice, adică omul este predestinat de la naștere să devină strigoi – și-atunci nu se mai poate face mare lucru, așa credeau țăranii, sau oamenii obișnuiți pot să se facă strigoi din cauza faptului că niște ritualuri strămoșești, bine rânduite, nu sunt făcute așa cum trebuie. De exemplu, există ritualuri care trebuiesc performate cu exactitate atât la naștere, cât și în structura practicii de înmormântare, și care dacă nu sunt realizate cum cere tradiția, generează ano-malii în relaționarea dintre suflet și trup și oamenii se fac strigoi. Copilul care moare nebotezat sau mortul care nu a fost îngropat cum trebuie, se pot transforma în strigoi și pot să vină înapoi din mormânt și să bântuie oamenii. Strigoii aceștia au o condiție tragică, pentru că ei se găsesc undeva la granița dintre lumea celor vii și lumea celor morți. Așadar, profilul strigoiului este unul fascinant: el este alunecos, imprevizibil, tragic, dramatic – și de aceea această apetență specială a omului pentru tot ceea ce scapă realului imediat și are un caracter extraordinar.
G.S.: Dar orășenii, apelează și ei la magie?
C.B.: Sigur că spațiul rural s-a urbanizat masiv în ultima vreme, iar viața de zi cu zi a noastră, a tuturor, este tot mai fundamentată pe rațiune, pe tehnică, pe știință, pe progres. Încercăm să explicăm absolut orice ne înconjoară sau ni se întâmplă, prin știință. Dar nu întotdeauna reușim să facem acest lucru. Așa că oamenii recurg la magie pentru a ÎreparaÎ lucrurile sau de a influența viitorul. Studiind omul între magia tradițională și știința din modernitate, antropologii s-au întrebat multă vreme dacă cerul s-a golit de îngeri pentru că s-a umplut de rachete, sau s-a umplut de rachete pentru că s-a golit de îngeri? Răspunsul, paradoxal, pare a fi oferit de societatea postmodernă, în care îngerii și rachetele par să își împartă cerul. Cert este că sociologii, etnologii, antropologii remarcă o recrudescență (reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat și mai intens – n.r.) a magiei în mediile urbane sau mai ales în mediile urbane, în unele cazuri. 
G.S.: Totuși, nivelul de instruire a populației a crescut mult în ultima vreme. De ce mai apelează la magie în secolul XXI?
C.B.: Mi-ați semnalat un studiu care arată că peste trei sferturi dintre români cred că există minuni, iar 65 la sută cred în deochi. stop_coloana  Se crede în continuare în blesteme, demoni, strigoi și o serie de duhuri rele, personaje care au dominat copios imaginarul colectiv propriu satului tradițional românesc. Și, în orizontul a ceea ce noi, etnologii, numim Îreligie paralelăÎ, oamenii cred în continuare în minuni, în apariții, în vrăjitoarele care pot ghici viitorul. Mă întorc din nou la explicațiile de la care am plecat. Omul a avut mereu o înclinație specială spre miraculos și fantastic. Ar trebui să înțelegem că structurile mentalitare se schimbă extrem de greu, iar mentalul colectiv tradițional românesc exercită această presiune asupra omului modern, care îl face să nu se îndepărteze foarte mult de cadrele gândirii țăranului român și să nu se despartă prea ușor de magie și religie nici în modernitate.
Ceea ce a suferit mutații semnificative în ultima vreme este doar paradigma de fapte care reclamă apelul la magie. Locuitorul satului tradițional românesc mergea la descântătoarea satului pentru că era deochiat (sau pentru că suferea de potcă, de soare sec, de bubă sau de alte boli aruncate magic și care trebuiau, tot magic, să fie dezlegate) sau pentru că un strigoi sau o vrăjitoare din sat i-a furat laptele de la vacă, iar fetele mergeau la vrăjitoare să își găsească ursitul sau să desfacă un alt cuplu, pentru un potențial iubit.
Pentru vremurile de acum însă sociologii vorbesc de un grad sporit de insecuritate a vieții, proprie secolului pe care l-am început, o insecuritate a vieții care nu era atât de accentuată cu câteva decenii în urmă sau cel puțin nu era resimțită ca atare. Gândiți-vă la un singur exemplu. În urmă cu 30 – 40 de ani, fiecare om avea, prin natura contextului politic și economic românesc, un loc de muncă asigurat, un apartament pe care-l primea de la stat, avea asigurat traiul de a doua zi. Nu existau riscuri foarte mari din acest punct de vedere în viață. Ei, acum avem de-a face cu tot mai mulți șomeri, cu tot mai multe îmbolnăviri ciudate care ni se spun nouă că provin din alimentele care conțin foarte multe E-uri sau din uzul foarte îndelungat al calculatorului. De asemenea, ni se întâmplă foarte multe lucruri la serviciu pe care nu le putem explica, tot mai multe căsnicii se destramă și nu știm de ce. Cu alte cuvinte, am intrat într-o perioadă în care resimțim mult mai mult insecuritatea vieții de zi cu zi și avem o grijă tot mai mare pentru ziua de mâine, pentru că nu știm ce ne așteaptă. Reversul acestei stări este faptul că tot mai multă lume se îndreaptă spre biserică. Și la noi în Zalău, dacă ne ducem duminica pe străzile de lângă biserici, vedem că nu numai bise-ricile, ci și curțile și străzile de pe lângă biserici sunt pline de oameni. De asemenea, vedem că tot mai mulți oameni apelează la magie. Sunt cele două contexte prin care omul încearcă să rezolve problemele moderne ale existenței lui, pe care nu le poate explica și nu le poate rezolva altfel.
Omul societății noastre merge la vrăjitoare, la clarvăzătoare sau la astrolog ca să vadă dacă își va găsi un loc de muncă, dacă va câștiga alegerile, dacă va trage biletul câștigător la loto, dacă se va despărți de nevastă, dacă a fost blestemat de vecinul căruia i-a luat pământul sau dacă va scăpa de cancer. În ciuda faptului că încercăm să explicăm inexplicabilul prin tehnică, prin știință, printr-o medicină foarte avansată, utilizând din greu calculatoarele și tehnologia de vârf, rămân în continuare cazuri în sănătate, în meteorologie, chiar știință, care nu pot să fie explicate. Și-atunci oamenii cred în continuare într-o rezolvare magică sau religioasă a ceea ce nu poate să fie rezolvat științific.
Sigur că acest lucru a condus și la dezvoltarea unei magii urbane care este vecină cu șarlatania, trebuie să spunem acest lucru. Orice ziar deschidem la ora actuală vom găsi rubrici întregi cu vrăjitoare, una mai pricepută ca alta, tot felul de, citez din memorie, “depozitare ale unei vechi științe”, de obicei aduse din India, din China, care mai de care mai sofisticate și care să sune cât mai pompos posibil, care sigur nu sunt altceva decât niște manifestări ale șarlataniei. Ați văzut că sunt chemate tot mai multe clarvăzătoare de acest gen ca să prevadă rezultatul alegerilor, să ne spună cine va fi președinte, să ne spună ce partid va câștiga. De asemenea, mai toate VIP-urile din muzică și din cinematografie apelează la tot felul de astfel de vrăjitoare, vecine cu șarlatania, ca să știe de ce au eșecuri în carieră sau în dragoste. Aceste lucruri sunt o exacerbare care nu are absolut nimic comun cu bazele culturale ale magiei, așa cum o studiem noi în satele tradiționale românești și așa cum ea există încă în mintea țăranului român. Nu putem să ocolim acest fenomen de pseudo-magie pe care îl întâlnim copios în mass-media, pentru că el este o altă dimensiune a existenței noastre.
În aceeași ordine trebuie decriptate și visurile premonitorii, și jocul la Loto până la urmă, care este o variantă modernă de ghicire a destinului; a te duce să joci la Loto înseamnă a încerca să deturnezi un destin, care ți-a fost deja dat, printr-o îmbogățire excesivă, rapidă, de moment.
Pe de altă parte, cultura de masă promovează intens paradigma magicului, fantasticului și miraculosului, venind în întâmpinarea dorinței omului contemporan de a pătrunde în lumea magiei și de a trăi în vecinătatea ei: avem canale întregi TV centrate pe fenomenele paranormale, site-uri specializate de vrăjitorie on line, horoscoape actualizate zilnic, apariții miraculoase, astrologie, deschiderea cărții, divinație, chiromanție, necromanție și multe altele. Se speculează astfel frica de anormal și tentația paranormalului. Este elocventă și tendința cinematografică de a aduce în prim plan subiecte ce țin de ÎbucătăriaÎ magiei și vrăjitoriei: Harry Potter sau Stăpânul inelelor sunt doar cele cunoscute, dar există un întreg curent care valorifică scenariile magico-rituale sau magiile wicca, la fel ca în literatură. Totul conturează ceea ce etnologia franceză a denumit generic Îo nebuloasă mistico-ezotericăÎ ce stă la baza unei tendințe generale a omului contemporan de nouă relaționare la sacru.
G.S.: Știu că sunteți autoarea mai multor volume despre magia tradițională. Nu v-ați gândit să scrieți ceva și despre magia contemporană?
C.B.: În calitatea mea de etnograf de teren – până la urmă asta este meseria mea – am făcut multe studii, multe cercetări în satele sălăjene și am găsit acolo multe astfel de structuri magice sau magico-religioase cu componentă rituală, proprii culturii tradiționale românești, pe care le regăsim și în satele Sălajului. Am publicat câteva volume referitoare la acest sistem al culturii tradiționale care are o puternică componentă magică, dar globalizarea și mutațiile lumii contemporane mă obligă și pe mine să-mi reevaluez referențialul și încerc să valorific structurile tradiționale din unghiul accepțiunii lor moderne și din perspectiva felului în care omul modern preia tiparele tradiționale și, fie se atașează de ele așa cum sunt, fie le modifică potrivit vremurilor în care trăim. De aceea îmi propun ca într-o perspectivă de un an sau doi să încerc să fundamentez un studiu referitor la tradițiile sălăjene preluate în modernitate în filonul magic, dar și la tot felul de alte manifestări din acestea urbane și moderne de magie, despre care se poate vorbi mult și care, cred eu, în curând vor putea fundamenta o dimensiune caracteristică a vremurilor pe care le trăim. Adică, alături de informatizarea excesivă, alături de raționamentul foarte limpede, propriu mileniul trei, alături de toate aceste cuce-riri ale tehnicii pe care le vedem în viața de zi cu zi și care ne invadează pur și simplu viața, alături de globalizare, eu cred că atunci când vom defini secolul XXI va trebui să vorbim răspicat și de această recrudescență fără precedent a magiei și de această apetență a omului modern pentru sacru și, în mod special, pentru preluarea magică a sacrului în orizontul a ceea ce se numește Înebuloasa mistico-ezotericăÎ.