Controverse in jurul Cetăţii din Şimleu

Oraşul Şimleu găzduieşte în centrul urbei Cetatea Medievală a familiei Bathory. În secolul al XVI-lea, în anul restructurării, cetatea avea două intrări prin două porţi. O poartă exterioară comunica printr-un şanţ de nuiele cu paza cetăţii, iar cea de-a doua poartă, cea principală, avea pereţi masivi. Poarta era rulantă care se putea coborî şi urca. Scripetele ce urca şi cobora podul suspendat există şi astăzi şi poate fi văzut la cetatea medievală din centrul urbei de sub Măgură. Cetatea avea un acoperiş din scânduri. Zidul era gros de 50 de cm şi avea o înălţime de până la 3 metri. La poarta principală se văd două scuturi, în cel drept în piatră e gravată emblema bathoreştilor şi anul restaurării, 1597. Cetatea era prevăzută şi cu un turn şi cu trei bastioane: înspre piaţă, râul Crasna şi casa preotului. Trebuie spus, conform datelor culese din “Cartea Şimleului”, redactată de istoricul Vasile Vetişanu-Mocanu, că domeniul feudal al Bathoreştilor avea două târguri, la Crasna şi Şimleu, iar de la patru sate, cât avea în 1351 sub supraveghere şi stăpânire, a ajuns la 48 de sate în 1594. Majoritatea satelor erau româneşti. Acelaşi istoric menţio-nează că stăpânirea bathoreştilor era una nemiloasă, meticulos organizată. Exemplul dominaţiei neamului Bathory a fost urmat şi de ceilalţi stăpâni feudali care au fost neîndurători cu poporul şimleuan. În 1848, însă, ţăranii din feudalismul Şimleu au fost aboliţi de iobăgie.
Din punct de vedere al armamentului, Cetatea Şimleu dispunea de 96 săcăluşe cu 6.600 de gloanţe, 34 de butoaie cu pulbere, un tun mare, 5 treascuri cu 619 gloanţe, tolbe cu săgeţi, târnăcoape, rude de fier, ştreanguri şi cărmi speciale pentru prizonieri. Toate dovedesc faptul că cetatea avea o pază zdravănă în exterior. În interior, cetatea avea un personal de serviciu ramificat pe cele mai diverse profesii, de la castelan la garnizoana militară, la tunari şi aprozi, şpani şi economi, chelar şi provizor, bucătar, pitar, păstori, tâmplari, etc.
Trebuie spus că, în apropiere de Şimleu, în localitatea Cizer a ajuns neînfricatul Horea care a adus cu el glasul libertăţii iobagilor. Au ve-nit apoi alte sute de ţărani care s-au răsculat pentru libertate până la marele Bărnuţiu.
În 1908 cetatea va sluji desfăşurării unor serbări ale ASTREI care adunau suflete entuziasmate de cultură. După unii autori, clădirea bathoreştilor din Şimleu nu este, propriu-zis o cetate. Ea a rămas astfel după denumirile cetăţilor de pe Măgură, adevăratele cetăţi ale Şimleului. În lucrarea “Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească” apărut la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică la Bucureşti în 1976, Vasile Drăguţ scria că “Cetatea Bathory este de fapt un castel rezidenţial. “La aceeaşi părere s-a oprit şi Graţian C. Mărcuş, cunoscător al locurilor, care spunea că întreaga construcţie a clădirii are înfăţişarea unui castel, ceea ce şi este. E posibil astfel ca bathoreştii să fi numit clădirea cetate, şi nu castel feudal, după amintirea ce s-a păstrat despre cetăţile vechi de pe Măgură, tocmai pentru ca această amintire să fie înlocuită cu alta mai nouă. Fiecare domn feudal avea însă orgoliile lui şi de aici s-a ajuns la controversele în jurul cetăţii.
În numerele viitoare vom reveni cu detalii despre familiile care au stăpânit domeniul feudal al Şimleului.