Slovacii de la Fagetu isi duc existenta, de cand lumea si pamantul, izolati, departe de lume. In urma cu sute de ani, s-au asezat aici, pe inaltele Dealuri ale Plopisului, din ordinul imparatesei Maria Tereza. S-au multumit cu cat au avut, au trait din cultivarea pamantului, cresterea animalelor, exploatarea padurii si din prelucrarea lemnului. Duc o viata linistita, modesta, in care cuvantul mila are un singur sens. Acela de a o oferi, nu si de a o cersi.
La vetrele din aceasta comunitate, insa, cu greu se ajunge, pentru ca drumul de pamant de la Nusfalau, ce urca, serpuind printre culmi si paduri, este foarte rau. Mai mult chiar, e aproape imposibil pentru localnici si autoritati a merge in sat pe vreme de iarna, cand viscoleste si cand nametii de cativa metri strajuiesc drumul. Multa vreme reprezentantul comunitatii, un preot inimos si voluntar, precum si administratia locala au insistat pentru modenizarea drumului judetean de la Nusfalau la Fagetu. Dar abia acum, vocile lor si-au gasit ecou la mai marii nostri, pentru a obtine finantarea investitiei. Dar oare prin ce minune, dupa atatea sute de ani, acesti oameni vor beneficia aici de conditii mai bune de trai?
Gurile rele spun ca lucrurile s-ar fi pus pe roate abia din primavara acestui an, de cand s-a aflat ca presedintii romanilor si slovacilor vor face o vizita aici. Cum ar fi putut urca oare la Fagetu coloana prezidentiala pe un drum prafuit si plin de gropi? Cu certitudine ne-am fi facut de ras si nu era demn sa primim oaspeti atat de importanti in astfel de conditii umile. Desigur ca domnul Traian Basescu a mai vazut drumuri de pamant, cu multe gropi, pentru care, daca vrei sa le ocolesti, te balangani de pe partea stanga pe dreapta drumului, pana ti se face rau. Ceea ce in Salaj pare sa nu mai surpinda pe nimeni. Socheaza doar faptul ca si acum, ca si pe vremea odiosului, vizita unui sef de stat pune pe jar autoritatile. De fapt ce facem noi, asfaltam un drum de dragul a doi presedinti sau pentru bunastarea a 900 de oameni izolati de sute de ani?