decembrie 5, 2025

Istoria Cetății Șimleului

imagine-articol0_42327

Despre Cetatea din Șimleu circulă numeroase povești demne de luat în seamă. Vom reveni în numerele viitoare cu relatări despre viața cetății în secolele XVI-XXI.

Cetatea Medievală din Șimleu Silvaniei este unul dintre punctele fortificate ale Sălajului care a rămas în picioare până în ziua de astăzi. Ruinele vechii cetăți medievale pot fi văzute în centrul orașului, lângă Parcul Cetății din apropierea primăriei orașului de la poalele Măgurii. Astăzi, cetatea este închisă pentru renovări. “În urmă cu vreo 10 ani mergeam cu fiicele mele și ne jucam în parcul din interiorul cetății. Era locul unde ne petreceam mare parte din timpul liber. E un loc plăcut, încărcat cu istorie, era plin de bănci și de flori, iar turnurile stăteau de strajă”, își aduce aminte un șimleuan.
Majoritatea istoricilor consideră că cetatea Șimleului datează documentar de la 1351, dar există date în cadrul bisericii din Alba Regală, în care, la data de 10 noiembrie 1258 este amintită fortificația de la Șimleu. În anul amintit anterior cetatea era împrejmuită cu șanțuri de apărare, așa cum reiese din documentele oficiale redactatea la acea vreme. Totuși, un călător pe nume Rudolf Gyongyosi a scris în notele sale de călătorie că fortificația există de pe la anul 1125. Indiferent de arestarea cetății, în zona Dealurilor Șimleului au existat așezări “de când lumea”, cum se spune. Aici a fost și vechea cetate dacică Dacidava, cucerită de romani. Din datele oferite de istoricul Vasile Vetișanu-Mocanu în Cartea Șimleului reiese că cetatea nu este, așa cum se știa, a nobililor Batory. Documentele scrise arată că cetatea aparținea în secolul XI Vătășcilor, adică lui Vata, când nici urmă de Batorești nu exista în Șimleu. Unii istorici consideră că acești Vata sau Watha, cum mai erau numiți în epocă, ar fi o familie nobiliară de origine celtică, care s-a așezat în zona de astăzi a Șimleului. Într-un document din 1219 se descrie o luptă dată între satele Pericei și Vârșolț unde este amintită iar familia Vata. Într-un alt document, din 1258, se arată cum familia Watha a vândut pe veci moșia din Șimleu lui Roland Palatin, comite de Pojon, și magistrului Mauriciu, comite de Nitra, pentru o sută patruzeci de mărci de argint. Părțile vândute purtau denumirea de Șimleu Silvaniei. stop_coloana Familia Batoreștilor intră în istoria cetății abia în secolul XIV, când Ana Marițiu a devenit soția lui Ladislau Batori. La data de 6 decembrie 1351, se arată într-un document dat la Buda următoarele: “Simion dă și hărăzește pomenitei nobile doamne Ana, sora lui prea scumpă, o cetate a sa, numită Șimleu, aflătoare lângă râul Crasna, dimpreună cu moșiile ce țin de ea și cu satele numite Șimleu, Periceiu, Ceheiu, Giurtelec, Hidigi cu vama ce se obișnuiește să se ia în numitul sat Hidigi”. La 1415, cetatea Șimleului intră în stăpânirea ficei lui Ladislau Batori, pe nume Elisabeta Batori, care o va da nepotului și apoi strănepotului Bereczky, până revine cu totul lui Ștefan Batori, principe al Transilvaniei și, un timp, rege al Poloniei. Mai apoi, cetatea este dată lui Andrei Batori. Cetatea revine Sofiei Batori în 1670, care este ultima dintre Batorești, apoi este luată cu 600 de florini de Mihai Apafi, principe al Ardealului. De la această dată intră în stăpânirea lui Banffi, la care rămâne până în secolul al XIX-lea, după care este dobândită de orașul Șimleu.
Cu fiecare stăpânire, cetatea a suportat modificări. De cele mai multe ori ea a fost reconstruită, întârită, restaurată, așa cum s-a întâmplat cu precădere în 1597, după jefuirea și dărâmarea orașului Șimleu și Zalău de către tătari. Restaurările aparțin în mare măsură neamului Batoreștilor. După spusele istoricilor, cea mai frumoasă restaurare a avut loc în anul 1597, când s-au adăugat o serie de elemente de artă în stilul Renașterii, care pot fi observate la ferestre. Tot acum se înscrie la intrare anul 1597, gravură care duce multă lume în derută, crezându-se că anul 1597 este anul construirii. S-au auzit de-a lungul timpului istorii conform cărora Mihai Viteazul și generalul imperial Basta s-ar fi ascuns de furia dușmanilor în cetatea Șimleului.