Legenda orașului Șimleu Silvaniei

Șimleu Silvaniei este un oraș încărcat de istorie. A fost atestat pentru prima dată documentar în anul 1251, sub denumirea de Vathasomlyova, după care, în 1341 i se modifică denumirea și apare cunoscut în documentele vremii sub titulatura de Somylo. Și cu cât este mai lungă istoria unui loc, cu atât mai spectaculoasă este legenda lui. Se spune că pe vremea conducătorului Solyom, în coasta dealului “Ghebosul” de lângă râul Crasna trăia un balaur cu șapte capete, care a fost ucis de un voinic ce locuia pe locul unde acum este strada Al. Barbulovici.
Prin urmare, pe la începutul așezării de la poalele Măgurii voinicul cu pricina s-a îndrăgostit de o fată de prin părțile locului, frumoasă foc, cu părul blond ca razele soarelui și buclat, cu ochii căprui, vorba poveștii, de la soare te puteai uita, dar la dânsa ba. Și fata nu era altcineva decât Zâna Munților. Trăia pe lângă malurile Crasnei. Voinicul a cerut-o de soție, însă Zâna Munțiilor i-a spus că se va căsători cu el doar dacă va învinge balaurul cu șapte capete. Se povestește prin părțile locului că pe stânciile de pe Măgură, în apropiere de zona ce poartă denumirea “Speluncii Balaurului”, își ducea traiul balaurul cu șapte capete. Și era așa de rău balaurul, că nu lăsa locuitorii zonei să-și ducă firescul trai. Văzând că nu are nicio șansă la stop_coloana Zâna Munților decât dacă omoară balaurul, voinicul s-a gândit cum să o isprăvească și pe asta. S-a gândit ce s-a gândit. Și-a dat seama după un timp că spada lui nu e suficient de puternică ca să-l învingă pe balaur. Și își face un plan. Pe când stă soarele să apună printre dealurile Șimleului, voinicul s-a apucat de treabă. A ucis câțiva mistreți a căror piele a umplut-o cu var nestins și le-a pus în fața grotei balaurului. Când balaurul ajunge la culcușul său, flămând cum era, înghite “mistreții”. Setos fiind după o masă așa copioasă, balaurul merge și bea apă din Crasna. A răgit odată din toți rărunchii. Varul începe să ardă în balaur, dar nu-l ucide cu una cu două. Văzând asta, voinicul trage o săgeată în fiară. De durere, balaurul se retrage în grota lui, unde-și găsește sfârșitul. Se spune că după uciderea balaurului cu șapte capete oamenii au început să se așeze pe malurile Crasnei și să întemeieze așezări ce dăinuie până astăzi. Așa a luat naștere și orașul Șimleu Silvaniei.