Afacerea cu manuale și caiete special
Ministrul Educației, Remus Pricopie, a promis acum două zile în plenul Camerei Deputaților că, “într-un timp foarte scurt”, manualele pentru clasele I și a II-a vor fi în școli. S-a finalizat procedura de reevaluare a ofertelor pentru manuale, ținându-se cont de decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, însă Federația Editorilor continuă să reclame fraudarea licitației. Reeva-luarea este prima etapă din procedura de licitație. Practic, licitația începe din nou și acel “timp foarte scurt” de care vorbește Pricopie poate să se întindă până cine știe când. E o adevărată bătaie de joc, atât din partea Ministerului Educației Naționale, cât și din partea editurilor. E și normal, având în vedere afacerea “monstru” din spatele manualelor școlare. Și nu vorbim doar de manualele digitale, ci de toate manualele și caietele care se cer la școală. Învățământul e gratuit numai în teorie. Caietele speciale, o invenție bănoasă pentru edituri, nu vin gratis și trebuie aproape pentru fiecare materie. stop_coloana Așa se trezește un părinte că dă vreo 100 de lei pe așa-zisele caiete speciale, pe care trebuie să lucreze odrasla. Vorbim de un business nedeclarat. Agenții de vânzări găsesc metode de a-i stimula pe învățători să lucreze după caietele speciale. Statul spune că îi ajută pe elevii care provin din familii sărace, pe cele atât de sărace care au un venit de maxim 150 de lei pe membru de famlie. Ce se fac însă săracii care au 151 de lei pe membru de familie? Dacă rechizitele costă 100 de lei, înseamnă că familia respectivă se descurcă cu 51 de lei pe cap de om. Logica învățământului gratuit este business-ul pervers.
