Supraviețuitorii

Vreme de câteva decenii au trudit în diferite ramuri ale economiei ori în agricultură. Asta în nădejdea unei vieți liniștite și tihnite atunci când vor pune pușca jos. Adică atunci când vor ieși la pensie. Cam așa au gândit mulți sălăjeni care astăzi au statut de pensionari. Realitatea pe care o experimentează acum este departe de ceea ce și-au imaginat foștii salariați.
Conform datelor oferite de Casa Județeană de Pensii Sălaj în județul nostru există peste 63.000 de pensionari, adică persoane care primesc din partea statului ajutor bănesc sub formă de pensie. În condițiile în care județul are puțin peste 40.000 de angajați. Valoarea medie a pensiei se situează în jurul sumei de aproximativ 750 de lei. Țărișoara asta a noastră, pe lângă alte belele, se confruntă și cu un deficit la fondul de pensii. în condițiile în care, conform statisticilor, numărul pensionarilor la nivel național este de aproximativ 5,4 milioane, iar cel al angajaților de 4,5 milioane.
Pentru a putea face față cheltuielilor lunare mulți dintre pensionarii Sălajului se văd nevoiți să-și ia un loc de muncă pentru a rezista financiar, situație la care nici nu s-au gândit că vor ajunge atunci când erau angajați. Va-ler Pop din Zalău a intrat în câmpul muncii în 1969 ca șofer la ITA (Intreprinderea de Transporturi Auto). “Am ieșit la pensie în 2009. Am crezut că stop_coloana atunci când voi ajunge pensionar o să mă bucur de o viață liniștită și o să mă odihnesc. M-am înșelat amar. Prețurile cresc permanent, veniturile rămân la același nivel și te trezești că în loc să ai liniște trebuie să te stresezi cum să împarți banii pentru gaz, curent, medicamente, mâncare sau alte cheltuieli zilnice. Din acest motiv am fost nevoit să-mi iau un loc de muncă acum la bătrânețe. Lucrez tot ca șofer la o firmă privată. Cele 7 milioane (lei vechi – n.r), cât iau pensie, nu-mi ajung pe timp de iarnă pentru facturi, gaz, curent, apă”, ne mărturisește Valer Pop.
Florica Bănuț a fost peste 30 de ani țesătoare la Filatura din Jibou. Își imagina că la pensie o să aibă posibilitatea de a se distra, de a merge în vacanțe, de a-și petrece frumos timpul. “Eu mi-am dorit să ajung în pensie pentru că mi-am propus ca vara să fiu la mare, iar iarna la munte. N-a fost să fie nici măcar o zi. Este unul din marile regrete pe care le am”, spune Florica Bănuț.