Ca de raie
Cum se face, cum nu se face, că tot mai greu găsești câte un partid care să-i discrediteze pe foștii comuniști. PNL-ul putea fi un fel de câine de pază, dar după unirea lui cu PSD-ul din 2012 a jucat cum i-a dictat socialiștii. Dovadă stă și faptul că la Congresul extraordinar al PNL din februarie 2013 a fost adoptat Statutul PNL fără a se aminti o vorbuliță despre interzicerea dreptului la calitatea de membru PNL în cazul în care au fost lucrători, colaboratori sau asimilați colaboratori ai fostei securități. A trebuit să se dezmembreze USL, ca noul statut al Partidului Național Liberal să aducă pe tapet punctul 8 al Proclamației de la Timișoara. Și aici nu este vorba de membri simpli, de cei botezați comuniști, cu voie ori fără voie, ci de spuma PCR, cu “funcții retribuite” în aparatul județean sau central, de spuma UTM sau UTC. De fapt, prea puțini nomenclaturiști de rang înalt mai fac umbră pământului. Nu prea mai este nici unul. Ultimul care a trecut în locuri cu verdeață a fost Bobu Emil. În schimb, a rămas “linia a doua”, fie că au fost prea tineri pe vremea Epocii de Aur, fie că aveau un IQ scăzut. Mulți dintre ei s-au cățărat pe “culmi” în originala noastră democrație. Fie că-s la primării, la consilii județene, ori la prefecturi. Și nu se îndură să se mai dea jos. Și asta ne aduce aminte că a trecut un sfert de veac și nu ne putem scăpa de comuniști. Ca de râie.
