Sălajul nu are incă nici un produs tradiţional atestat anul acesta

Producătorii mai pot depune documentaţii până la 11 septembrie

Producătorii sălăjeni mai au la dispoziţie cinci zile lucrătoare pentru a-şi reatesta produsele tradiţionale, data limită pentru depunerea dosarelor fiind 11 septembrie. La sfârşitul anului trecut, în judeţul nostru erau atestate 160 de produse tradiţionale. Onuţ Dejeu, cel care se ocupă de documentaţia pri-vind produsele tradiţionale din cadrul Direcţiei Agricole Judeţene Sălaj, spune pentru Graiul Sălajului că până ieri au fost depuse doar nouă documentaţii pentru produse tradiţionale. Patru au fost respinse de Ministerul Agriculturii, alte cinci documentaţii au fost trimise la minister. Este vorba de o intreprindere din |imleu Silvaniei care a cerut atestare pentru cârnăciori Cordiş, cârnaţi de casă, pecie lungă afumată, cotlet afumat, slănină afumată. Dejeu a precizat că şi-au mai anunţat intenţia de a depune documentaţia pentru atestarea produselor tradiţionale până la 11 septembrie Asociaţia Producătorilor de Pălincă din Sălaj (cu nouă sortimente de pălincă), Ioan Aciu, tot cu pălincă, şi o întreprindere din Crasna, cu pâine de casă. „Cred că acum, pe ultima sută de metri, urmează să depună dosarele mai mulţi producători”, a mai spus Dejeu. Ce va decide Ministerul Agriculturii vom trăi şi vom vedea.

Dacă bunica nu a lăsat reţeta scrisă pe undeva, nu ai produs tradiţional

O problemă care se iveşte în atestarea produselor tradiţionale este întocmirea documentaţiei. Aici, producătorii întâmpină dificultăţi, chiar dacă sunt stop_coloana buni  în ceea ce fac. Conform condiţiilor incluse în noua legislaţie pentru atestarea unui produs tradiţional, în primul rând trebuie fabricat pe teritoriul României. Produsul nu trebuie să aibă în compoziţie aditivi alimentari, materia primă trebuie să fie locală, iar în accepţiunea europeană acest lucru înseamnă naţional. Ceea ce nu-i rău. Procesul tehnologic şi modul de procesare a produselor trebuie să aibă o caracteristică tradiţională. Un alt criteriu de diferenţiere a produsului tradiţional de cel industrial este cantitatea limitată, întrucât tradiţionalitatea presupune activitate manuală. Este vorba de o producţie zilnică de 1.500 de kilograme sau 150 de litri, raportat la producţia anua-lă, excepţie făcând doar fabricile de pâine. Poţi coace pâine în cuptor, pe vatră, cât te ţine… hambarul. Se pare că cea mai drastică condiţie de reatestare a produsului tradiţional, care îi pune în încurcătură pe mulţi producători, este aceea ca reţeta să fie transmisă de generaţii şi autentificată în scris. Acest lucru este mai greu de obţinut. În multe cazuri nu mai există „reţeta bunicii”, iar producătorii sunt nevoiţi să apeleze la monografii locale, dacă acestea există. Conclu-zia este că vom avea foarte puţine produse tradiţionale atestate şi la nivel de judeţ şi la nivel de ţară.