Gogomănii electorale

Măsuri populiste, amnistii electorale, derogări de la lege, dictatură mascată, cam aşa arată tabloul social în acest debut de septembrie. Să începem cu începutul. Guvernul a adoptat săptămâna trecută, joi, Ordonanţa de Urgenţă prin care dă frâu libe primarilor şi consilierilor să emigreze de la un partid la altul, timp de 45 de zile, fără a fi sancţionaţi aşa cum prevede legea. Geaba s-a îngrijorat Ambasada SUA la Bucureşti şi mai multe personalităţi politice europene de derogarea forţată de la lege, Ponta şi ai săi au trecut mai departe ca Vodă prin lobodă. Cum ar fi dacă s-ar face derogări, şi numai 45 de zile, de la legile care sancţionează furtul, violul, evaziunea fiscală, nemernicia, într-un cuvânt?! O altă gogomănie electorală este amnistia fiscală pentru mame şi pensionari, adoptată luni, în plen, de se-natori. Potrivit amendamentului, sumele provenite din debitele recuperate de la pensionari începând cu data de 1 ianuarie 2011 şi până la data intrării în vigoare a prezentei legi se restituie eşalonat pe o perioadă de cinci ani începând cu data de 1 ianuarie 2015. Mai pe înţeles, dacă funcţionarul de la Casa de Pensii a greşit la calcularea pensiei, iar pensionarul a fost debitat, i se restituie sumele eşalonat, pentru că pensionarul n-are nici o vină că a greşit funcţionarul. La fel se întâmplă şi cu mamele care au beneficiat de indemnizaţii pentru creşterea stop_coloana copilului calculate în mod eronat. Mamele nu mai sunt obligate să dea înapoi indemnizaţiile. Cine va plăti greşeala funcţionarului? Pentru că el este considerat nevinovat din capul locului. Evident că noi. Adică cei care plătim contribuţie la bugetul de stat. Numai că pensionarii şi mamele cu sume încasate ilegal sunt o masă electorală, dar nu suficient de consistentă. Aşa că altă amnistie fiscală s-a extins de la personalul din învăţământ la toţi bugetarii care au obţinut venituri de natură salarială constatate a fi nelegale prin rapoartele Curţii de Conturi sau alte instituţii de control, aceştia fiind exoneraţi de la restituirea sumelor. De ce nu se desfiinţează organismele de control, dacă tot nu sunt valabile constatările lor? Nimeni n-a suflat o vorbuliţă despre impactul bugetar al iniţiativelor de amnistie. De ce trebuie să plătesc eu pentru funcţionarul care a greşit, pentru bugetarul care s-a înfruptat din banul public? Vreau să fiu şi eu amnistiat, măcar cu suma pe care trebuie să o plătesc în contul greşelilor statului şi în cel al amnistiilor anunţate. Greşesc dacă cer asta?!