Votăm… şi vom trăi ca-n sanul lui Avraam

Mai sunt trei luni până la alegerile prezidenţiale, iar promisiunile electorale se înmulţesc ca ciupercile după ploaie. Puterea, care are şi pârghiile la îndemână, este frntaşă la promis. Pentru a atrage cât mai multe voturi, una din marile promisiuni făcute de stânga la putere pentru alegătorii de dreapta a fost cu reducerea CAS la angajator cu cinci procente. Ponta promite că până cel târziu pe 15 septembrie legea cu reducerea CAS va fi revotată. Nu ştim încă dacă şi cum se va putea susţine această măsură, dar primisiunea-i promisiune, dacă vrei electorat.
A venit apoi valul promisiunilor pentru electoratul preferat, populaţia săracă, cu nevoi speciale în ce priveşte protecţia socială. S-a promis amnistierea pensionarilor şi a mamelor care au primit sume necuvenite din vina funcţionarilor, care au calculat greşit. Publicitatea făcută în jurul măsurii a făcut “vânzare” bună pentru PSD. Liviu Dragnea promite iniţierea unui program naţional pentru construcţia sau refacerea căminelor culturale în toate satele, deoarece, spune el, în Transilvania şi nordul Moldovei dorinţa pentru aceste “aşezăminte culturale” este “uriaşă”. A fost şi până să constate Dragnea, dar acum altfel sună, înainte de prezidenţiale. Nici învăţământul nu scapă de promisiuni electorale. Ministrul Educaţiei, Remus Prico-pie, a anuţat că vrea să pună ordine în funcţiile de conducere din învăţământ şi să organizeze până pe 15 septembrie 2015 stop_coloana concursuri de ocupare a funcţiilor. Dintr-o dată, că tot sunt alegeri, devenim profesionişti. Şi unde sunt oamenii mai sensibili, dacă nu atunci când vine vorba de copii lor. Aşa că Dragnea şi Ponta se plimbă prin judeţe şi împart cheile noilor microbuze şcolare ca pe cadouri.
Urmează primarii şi consilierii locali, cărora Dragnea le promite să poată opta să-şi aleagă partidul fără să-şi piardă mandatul, precizând că este necesară o Ordonanţă de Urgenţă în acest sens. Adevărată mostră de marketing; sună ca o “ofertă specială” de a adera la putere.
Aşa cum ne-am obişnuit la fiecare alegeri, odată cu anunţarea marelui câştigâtor vor fi uitate şi promisiunile făcute. Cele care s-au îndeplinit până la alegeri au făcut deja găurile “necesare” în buget. Iar după alegeri ne tre-zim cu binecunoscutele scuze că e nevoie de introducerea sau mărirea taxelor şi impozitelor că, de, dacă nu le impune UE, ţara are nevoie de bani să iasă din impas. Vom plăti, ca de obicei, orice beneficiu, cât de mic, cu vârf şi îndesat.