Interviu cu Sofia But

Sofia But este una dintre sălăjencele care duc cu mândrie în țară și peste hotare tradițiile sălăjene. S-a născut la 19 martie 1966. A văzut lumina zilei în Peceiu, unde a crescut în sânul tradițiilor. La momentul aniversar de vineri – 800 de ani de atestare documentară a satului Peceiu – și-a lansat cartea “Dor de Peceiu”, în care amintește cu mare bucurie despre tradițiile din satul natal. A studiat Turismul la la Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca, iar în prezent este ghid turistic la Cluj Guided Tours, dar și la Secours Catholique – Caritas France, asociație cu care a colindat multe locuri de pe mapamond. Ne spune că în fiecare țară pe unde a ajuns a povestit cu drag despre Peceiu și despre portul popular tradițional. De multe ori, în deplasările pe care le face chiar poartă costumul popular și panglica tricoloră. Am întâlnit-o vineri la sărbătoarea organizată de Fiii Satului Peceiu. 

G.S: Bună seara. Cum e acasă?
Sofia But: Bună seara. Înainte de toate, vreau să vă spun că mă bucur că văd atâta lume aici, mă bucur să-mi revăd consătenii, dar și de acest eveniment și de ziua aceasta.
Am plecat când aveam 17 ani în Cluj. Stau acolo de peste 30 de ani, dar eu cu satul țin legătura. Când aud cuvântul Peceiu, pentru mine e casă. Cel mai frumos lucru care mi se poate întâmpla se rezumă la Peceiu. Am umblat în toată lumea, dar ca la Peceiu nu m-am simțit nicăieri. Aici e casa mea.
G.S.: Cum ați ajuns să scrieți Dor de Peceiu?
Sofia But: Am ajuns până la capătul pământului, la Pământul de Foc, în Patagonia. Și acolo, la ghizii de acolo le povestesc de Peceiu. Mi-am dat seama că Peceiu are o va-loare, o bogăție ce trebuie pusă pe tapet. Trebuie să ne cunoască lumea și pe noi, chiar dacă începem cu pași mici, dar trebuie să începem de undeva și dragul de sat m-a convins că trebuie să scriu.
G.S.: Ce are Peceiul special față de alte sate?
Sofia But: În primul rând, ne păstrăm tradiția și sărbătorile. Pentru noi, Crăciunul cu călușerii, feciori cu steaua, stop_coloana cu viflaimul, portul tradițional, acestea sunt la loc de cinste. Acestea sunt un certificat al satului nostru. E un tezaur pe care nu trebuie să-l pierdem.
G.S.: S-au lansat azi la Peceiu trei cărți despre localitatea în care v-ați născut?
Sofia But: Foarte bună ideea, și dacă erau zece cărți tot era puțin, mă bucur pentru cei care pun suflet. Cei care nu pun suflet, aici nu pot realiza nimic. Tuturor din satul acesta, care au pus bazele acestui proiect, le doresc multă sănătate. E un lucru deosebit, extraordinar de furmos. Noi prin tradiție ne indentificăm. Acum lumea e modernă, nu mai știi care e din România, care e din America sau Japonia. Toată lumea se îmbracă la fel. Dar purtând portul și povestind de zona ta, despre folclor, dacă le păstrăm, practic le ducem mai departe. Trebuie să ne îndemnăm și copiii să nu le lase, să le transmită la nesfârșit.
G.S.: Câteva lucruri despre dumneavoastră?
Sofia But: Sunt ghid turistic internațional, dar în același timp fac și voluntariat internațional. Eu sunt legată de Ca-ritas Internațional. Luna viitoare sunt chemată în Ierusa-lim, unde sper să-mi pot duce la bun sfârșit misiunea. Peste tot pe unde merg țin să amintesc de Peceiu. Este ceva cu ce ne indentificăm, dacă noi nu ducem tradiția mai departe, atunci nimeni nu o va face pentru noi. În ghidajele pe care le fac, inclusiv pe plan internațional, amintesc de fiecare dată când am ocazia de Peceiu. Acum, voi duce peste granițe și cartea Dor de Peceiu, pe care am avut onoarea să o lansez astăzi aici.