O chestiune de perspectivă

Sunt multe neajunsuri morale în societate. Pentru că îţi strică ziua, şi nu e greu să-ţi dai seama de unde ţi se trage, sunt uşor de identificat, dar sunt greu de explicat şi par imposibil de îndreptat. Chiar aşa? Am găsit un set de întrebări pe care ni le putem pune cu toţii. Dacă le găsim răspunsurile, am făcut un mic pas pentru om şi un pas uriaş pentru omenire, iar dacă găsim rezolvarea înseamnă că am făcut saltul suprem. Pentru că ieri a fost luni, m-am trezit cu o ură faţă de ziua asta, care dă startul unei săptămâni, şi m-am întrebat de ce? Pentru că va trebui să intru în contact cu o mulţime de oameni irascibili. Nu se vor îndrepta niciodată. Pentru alţii care se trezesc cu ura faţă de luni poate că eu sunt “omul negru”. Asta o pot rezolva. Mă voi trezi în fiecare dimineaţă cu zâmbetul pe buze şi cu toată disponibilitatea să-i ajut pe alţii să-şi rezolve problemele. Un meschin prost dispus a dispărut deja. Serviciul e locul în care ne irosim cel mai mult timp din viaţă, iar ceea ce facem nu ne reprezintă şi nu ne împlineşte. De ce? Pentru că şeful e un ciufut, are pretenţii ciudate. Nu o să se îndrepte niciodată. Aşa că, facă-se voia lui. Aşa scapă şi lumea de un angajat veşnic nemulţumit şi eu de o apăsare.  stop_coloana  De ce învăţăm să apreciem un om abia atunci când nu mai face parte din viaţa noastră? Azi îi spun că o iubesc! De ce aşteptăm o zi anume ca să facem ceva după care tânjim în fiecare zi, sfârşind prin a nu face niciodată? Mâine o cer în căsătorie! De ce ne facem atâtea griji? În clipa asta îi şi scot din memorie pe toţi cei care mă duşmănesc. De ce nu trăim odată clipa? Dacă mă gândesc bine, sunt un om fericit şi pot transmite starea asta şi altora! Totul e chestiune de perspectivă. Poate că doar eu eram de vină pentru toate tarele sociale. În cazul tău, tu, desigur.