Multă culoare şi foarte multă mizerie
Tocmai s-a încheiat a 17-a ediţie a Zilelor Zalăului. Cei care contestă manifetsarea în ansamblul ei n-au nici un pic de dreptate. Sărbătoarea oraşului este prilej de bucurie pentru locuitori din tot judeţul. Se umple bulevardul ochi la fiecare ediţie. Aşa a fost şi în weekend. Festivalul Roman a venit cu un spectacol istoric care ne face plăcere de zece ani încoace, concertele au fost un deliciu pentru tineri, copiii s-au bucurat de bâlci şi tobogane, iar oamenii în toată firea au stat confortabil la mici şi bere. Per ansamblu, un oraş întreg s-a simţit bine. Nu poţi să conteşti o bucurie cvasigenerală. Dar cei care nu sunt de acord cu anumite aspecte ale manifestării au perfectă dreptate. Numai că asta nu ţine de organizatori, ci de starea generală a societăţii sălăjene. Şi sunt prea mulţi care ies de pe făgaşul normalului. Prieteni credincioşi ai lui Bachus, cheflii întârziaţi, lălăiau din toţi rărunchii la orele dimineţii, când locatarii din centru, de bine, de rău, mai aţipiseră, până când au intervenit oamenii de ordine. Numărul cerşetorilor a fost parcă mai mare decât la orice ediţie. Nu străbăteai trei metri prin mulţime şi hop în calea ta piranda cu pruncul la piept, agasându-te cu arhicunoscutele sintagme “dă-mi un leu să iau pâine la prunc”, sau “ţi-a da Dumnezeu noroc dacă mi-i da nişte bănuţi să cumpăr mâncare la prunc”. N-au lipsit nici de la ediţia aceasta nesimţiţii care urinau pe pereţii blocurilor, deşi au fost instalate 14 toalete în centrul Zalăului.
