În viaţa şi activitatea Sa, Mântuitorul Iisus Hristos , a făcut numeroase minuni, toate fiind dovezi ale mesianităţii, slavei şi dumnezeirii Lui. De aceea, atunci când Sfântul Ioan Botezătorul, auzind în închisoare despre faptele lui Iisus, trimite pe doi dintre ucenicii săi să întrebe: “Tu eşti cel ce vine sau să aşteptăm pe altul?” Răspunsul Domnului este: “Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi: “orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte”.

şi în Evanghelia acestei duminici, Sfântul Evanghelist Matei ne vorbeşte despre vindecarea a doi orbi şi a unui “mut care avea demon”( Matei 9,27-35). Într-una din zile, pe când Domnul mergea urmat de mulţime, doi orbi s-au luat după El, strigând: “Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David!” Cum Iisus intrase într-o casă, orbii au intrat şi ei, iar Domnul i-a întrebat: “Credeţi că pot să fac Eu aceasta?” Orbii au răspuns pe loc: “Da, Doamne!” Văzând Domnul puternica lor credinţă şi ascultându-le rugăciunea făcută cu toată căldura inimii, s-a atins de ochii lor şi le-a zis: “După credinţa voastră, fie vouă!” şi totodată le-a poruncit cu asprime, zicând “Vedeţi, nimeni să nu ştie!”. N-au greşit cei doi vindecaţi, atunci când, recunoscători Domnului că le-a redat vederea, scoţându-i din întuneric, au răspândit numele lui Iisus în tot ţinutul acela. Oamenii au adus apoi la Iisus “un mut care avea demon”. Domnul a scos demonul din acel om mut, şi i s-a deslegat limba şi a vorbit. În vreme ce mulţimile se minunau zicând “Niciodată nu s-a arătat aşa în Israel”, unii dintre fariseii care fuseseră de faţă la vindecarea mutului îndrăcit, bârfeau spunând: “Cu domnul demonilor scoate pe demoni”. Cârtitori, precum fariseii, atunci, au mai fost şi mai sunt şi azi. Chiar legat de credinţă, de religie, comenta cineva: “Avem credinţă dar suntem cei mai săraci, mai înapoiaţi”. stop_coloana Chiar dacă unora li se pare că ar fi aşa, îndrăznim să spunem două lucruri:
1. “Spre a judeca forţa morală a unui norod şi ceea ce este el în stare a face cu ea în viitor, nu se cuvine a lua în consideraţie gradul de josnicie la care se poate să fi căzut la un moment dat; se cuvine a lua în consideraţie numai gradul de spiritualitate pe care-l poate atinge când va veni momentul” (Dostoievski).
2.Nu suntem cei mai săraci, mai înapoiaţi…pentru că avem credinţă, ci tocmai pentru puţina credinţă şi chiar necredinţă, şi pentrru valul de neopăgânism ce a pătruns în viaţa noastră. De la anul 1- care despică istoria cum ai despărţi cu o sabie fermecată trecutul de viitor şi întunericul de lumină şi până astăzi, religia creştină a fost duhul care a înfiorat, fermentul care a prefăcut, altoiul nobil care a înbunătăţit şi forţa divină care a înălţat sufletul omenesc în sferele purităţii şi ale seninătăţii cereşti. A fost, este şi trebuie să împlinească şi în viitor acelaşi rol, cu toate că în vremile din urmă, împotriva ei s-au ridicat o mulţime de glasuri şi s-au tipărit nenumărate cărţi. Un exemplu despre ce înseamnă religia şi credinţa: Charles Darwin vizitează de două ori ţara de Foc. În prima vizită constată mizeria populaţiei, nivelul de viaţă şi moral extreme de scăzut, şi apreciază că aceşti oameni sunt incapabili de a profita de vreun ajutor din afară. La a doua vizită constată “în locul prostiei, răutăţii…o vitalitate radiantă, activitate utilă şi moralitate”. De unde această schimbare? După prima vizită, locuitorii, au primit creştinismul, care le-a schimbat viaţa !

Post Views: 78