Vindecarea celor doi demonizaţi (Matei 8, 28-34,9,1)

Evanghelia acestei duminici ne vorbeşte despre vindecarea a doi îndrăciţi pe a căror viaţă puseseră cu totul stăpânire o mulţime de diavoli ce dispuneau după bunul lor plac de comportarea celor doi. Aceştia nu mai locuiau ca toţi oamenii în case obişnuite, ci prin morminte, umblau pe dealuri, prin munţi, prin pustii, urlau, se aruncau la pământ, făceau spume la gură, se loveau cu capul de pietre, devenind astfel un mare şi îngrijorător pericol, nu doar pentru cei din jurul lor, dar şi pentru ei înşişi. Eliberarea şi izbăvirea acestor oameni se petrece în momentul în care aceşti nenorociţi se vor întâlni cu Domnul Iisus, Cel care venise să şteargă ,,toată lacrima de la toată faţaÎ. şi de această dată- ca şi în multe alte împrejurări-Mântuitorul, cu puterea Sa dumnezeiască, a poruncit duhurilor necurate să iasă din aceşti oameni şi să-i lase în pace. Diavolii s-au supus fără şovăire, au ieşit din cei demonizaţi şi au intrat în turma de porci ce păştea pe ţărmul mării. Sub stăpânirea şi influenţa duhurilor necurate, porcii o iau la fugă şi se aruncă în mare. Păstorii turmei, speriaţi şi îngrijoraţi, aleargă în cetate să anunţe pe stăpânii porcilor, iar aceştia, venind în număr mare, au o reacţie curioasă. În loc să se bucure de vindecarea celor care înainte erau un real pericol pentru semenii lor, şi care acum stăteau liniştiţi la picioarele lui Iisus,se gândesc doar la pierderea porcilor şi a câştigului material. Prin urmare, î-L roagă pe Iisus ,,să treacă din hotarele lor”, lucru pe care Iisus Îl şi face. În mod sigur, unii şi-au pus întrebarea: De ce a îngăduit Iisus demonilor să intre în turma de porci?stop_coloana Oare n-a prevăzut că animalele se vor arunca în apă şi vor pieri? N-a fost Domnul lipsit de prevedere şi nu S-a arătat nepăsător de paguba pricinuită locuitorilor? Răspunsul nu poate fi decât: ,,Domnul a ştiut prea bine ce se va întâmpla. Dinadins a îngăduit pieirea porcilor pentru ca să se afirme cu străşnicie marele preţ al sufletului omenesc.” Sufletul unui om este mai de preţ decât o turmă de porci, fie ea de două mii de capete, Are mai mare valoare mântuirea unui om decât orice valoare materială, oricât de însemnată. Ne-a spus-o si prin cuvintele: ,,Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său?” Acest lucru nu l-au înţeles locuitorii gadareni- stăpânii porcilor-, ei resping cu bună ştiinţă Cuvântul şi puterea lui Dumnezeu, dovedite prin această minune şi se îndreaptă cu paşi repezi spre cele lumeşti spre bogăţiile materiale. În loc să-L roage pe Mântuitorul Hristos să rămână la ei şi să le vestească învăţătura Sa sublimă, ei au pus mai mult preţ pe turma de porci şi au cerut Mântuitorului să se ducă de la ei şi să-i lase în pace, căci ei au alte preocupări. Să nu ne grăbim însă şi nici să ne mulţumim la a-i judeca pe aceşti nefericiţi gadareni, ci să ne cercetăm pe noi înşine, căci şi noi , de multe ori, î-L scoatem pe Hristos din hotarele vieţii noastre.