Nefericiţii care au luat Bacalaureatul

Au fost emoţii mari cu bacalaureatul. Le-au trecut cuţite ascuţite prin stomac şi elevilor şi părinţilor. Sunt patru ani de când vorbim de examene de netrecut, despre procentul mare al celor care nu promovează şi despre procentul mic al celor care îl trec, dintre care destui la limită, cu nota minune 6. Şi mai vorbim de posibilităţile reduse de angajare pentru absolvenţi. Apoi mai putem vorbi de cohortele care se duc la facultate, cu rost şi fără. Câţiva vor fi buni studenţi şi profesionişti cu studii superioare, mulţi nu vor absolvi în veci, iar destui vor fi cei care vor absolvi cu bani. Pentru că ne-am dorit capitalism şi avem capitalism, unul în care orice se poate vinde şi cumpăra. Inclusiv lucrări şi examene. De fapt, mulţi dintre adolescenţii care aparţin categoriei 60 la sută cu bacalaureat nu vor merge nici măcar o zi la cursuri. Mulţi părinţi se regăsesc în postura celor care bagă mâna în buzunarul strâmt şi fac efortul, fericiţi că plodul a luat bac-ul şi poate merge la facultate. Nu se mai uită la bani şi vor să maximizeze şansele copilului lor într-un viitor ipotetic. Dosarul de înscriere este plimbat la mai multe facultăţi. Care o fi, o fi. O mulţime de bani pe taxele de admitere. Apoi, cum să stea domnul Goe în-ghesuit într-o cameră de cămin, în care nu se poate învăţa? Bani de chirie pentru minim de confort. Ce dacă nu intră la buget. În ziua de azi, e bine dacă intră şi la taxă.stop_coloana Bani pentru taxa de şcolarizare. Foarte mulţi bani cheltuiţi pentru adolescenţi care nu vor trece pe la cursuri decât să vadă dacă au colege drăguţe. Apoi vin în vacanţe “de fericesc norodul cu chipul lor isteţ de oaie creaţă”. Singurele descrieri detaliate pe care le pot face sunt despre barurile şi localurile în vogă din centrul universitar. Sigur că se duc la bibliotecă. Dar trebuie să ştii că “bibliotecă” în argoul lichelelor este barul de fiţe. La final de an universitar, părinţii află cu stupoare că toate eforturile lor au fost făcute praf. Dar copilul e copil. Mai bagă mâna în buzunar şi mai trage un loz. Poate la anul îşi revine… Şi tot aşa de cinci ori. Nu vorbim aici doar despre copii de bani gata, ci şi depre copii ai căror părinţi au făcut eforturi financiare uriaşe, au făcut împrumuturi pentru a le asi-gura tot confortul ca să studieze. Din păcate, foarte mulţi absolvenţi de liceu fac parte din categoria descrisă mai sus. Şi numărul părinţilor deziluzionaţi trebuie înmulţit cu doi. Şi mama şi tatăl au avut aceleaşi speranţe. (A. I.)