Controversele prezentului privitoare la trecutul romanilor explicate la Zalău de istoricul academician Ioan-Aurel Pop

În sala Dialoguri Europene a Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj, în prezenţa unui numeros public, istoricul Ioan-Aurel Pop a ţinut ieri o interesantă confe-rinţă despre “Abordarea trecutului românesc – controverse contemporane”. Academicianul Ioan-Aurel Pop, profesor universitar, doctor în istorie, decanul Facultăţii de Istorie şi Filosofie din Cluj-Napoca, a avut amabilitatea de a acorda un interviu în exclusivitate pentru Graiul Sălajului.

G.S.:Domnule profesor, sunteţi pentru prima dată pe meleaguri sălăjene?
Am mai fost în Zalău de mai multe ori şi în Sălaj şi în trecere şi în ospeţie, dar acum este pentru prima oară când ţin o conferinţă.
G.S.:Am discutat cu o parte din public, oamenii au fost pur şi simplu impresionaţi de noutăţile cu care aţi venit. Spuneţi-ne, totuşi, care credeţi că este cea mai aprigă controversă contemporană privind trecutul acestui neam?
Unii se întreabă, ca să fiu absurd, dacă există poporul român sau nu, ca şi cum n-ar fi evident acest lucru. Dar controversa care pe noi istoricii ne marchează este legată de formarea poporului român şi foarte multă lume ne întreabă cum de suntem roma-nici şi suntem într-o zonă slavă, sau de ce folosim, de exemplu, cuvântul “Da”, dacă limba noastră nu este de origne slavă, iar în multe locuri din lume, încă, limba noastră este studiată la categoria limbilor sud-est europene sau la limbi slave, în loc să fie aşezată alături de italiană, franceză, portugheză, la limbi romanice.
G.S.:Aşadar, să ne lămurim. Poporul român s-a format prin cucerirea Daciei de către romani, după anul 106?
Poporul român s-a format dintr-un amestec de mai multe popoare din care, fără îndoială, predominantă a fost latinitatea, poporul şi populaţiile aduse aici de împăraţii romani, care ne-au transmis pentru vecie acea pecete, acel simbol al Romei; vorbim o limbă romanică în viaţa de fiecare zi.stop_coloana Aproape 80 la sută din cuvintele pe care le folosim sunt de origine latină. Nu vin toate din latina clasică; au mai venit şi prin împrumuturi, dar Roma şi-a pus amprenta asupra noastră, chiar dacă din punct de vedere biologic nu suntem romani puri, fiindcă am trăit şi trăim alături de alte popoare. Dar originea noastră romană e fundamentală prin limbă şi prin numele pe care îl purtăm şi ducem pentru vecie cu noi amintirea aceasta a Romei.
G.S.:Vrând, nevrând, domnule profesor, tăvălugul globalizării vine peste noi. El va strivi o mare parte din identităţile neamurilor. Dumneavoastră ce părere aveţi?
Sigur, la scară lungă e posibil, Europa vrea să fie o nouă identitate. Se vorbeşte azi de cetăţean european, de europenitate, dar vedeţi şi dumneavoastră ca şi mine că în ultimii ani, mai ales după ce s-a declanşat criza economică, prin 2008, 2009, marile naţiuni care dădeau exemplu de integrare euro-peană au revenit la sentimente naţionale. Francezii, uitaţi-vă cum se închid în sine şi apără limba franceză; apoi italienii, belgienii, olandezii, irlandezii; Marea Britanie. Unii îşi apără limba, alţii tradiţiile, obiceiurile. Chiar şi ura aceasta endemică şi total nepotrivită cu vremurile pe care le trăim, ura faţă de străini, vedeţi că au câştigat acum în Parlamentul European politicieni care îi urăsc pe străini, ceea ce e un pas înapoi, dar îmi dau dreptate mie, că etniile, popoarele, naţiunile au un rol important de jucat în istorie şi vor mai avea de acum încolo. Printre aceşti politicieni sunt şi români.