Viitorul nu este roz pentru romani, spune o analiza a Bancii Mondiale. Zice-se ca ponderea romanilor care traiesc in saracie absoluta va creste de la 5,7% in 2008, la 7,4% in acest an. Desi cea mai mare parte a populatiei sarace locuieste in zona rurala, gradul de saracie este asteptat sa creasca mai rapid in mediul urban, sunt de parere oficialii bancii. La orase, saracia va lua un avans de 40%, fata de 30%, la sate. Si nu este de mirare, in conditiile in care societatile romanesti nu au fost imune la efectele crizei, fiind nevoite sa faca disponi-bilizari ori sa-si trimita personalul in somaj tehnic.
Raportul Bancii Mondiale include in randul grupurilor celor mai vulnerabile la saracie copiii, tinerii, romii, somerii si lucratorii in agricultura si atrage atentia ca nu dispunem de un sistem de protectie sociala foarte bine pus la punct. Cheltuielile pe care le face statul pentru protectia sociala sunt, luate pe cap de locuitor, cele mai mici din Uniunea Europeana. Iar in ceea ce priveste sumele destinate programelor ce urmaresc reducerea saraciei, valoarea acestora a scazut in ultimii ani.
Aspectul amintit nu este singura bulina neagra pe care expertii institutiei financiare internationale o pun in pieptul Romaniei. Lista continua cu birocratia de care se loveste mediul de afaceri, sistemul judiciar care se confrunta cu probleme de coruptie, eficienta si responsabilitate. Nu avem nici un sistem de pensii prea eficient. Ca dovada, numarul beneficiarilor il bate de departe pe cel al contribuabililor. Agricultura este la pamant, desi am fost binecuvantati cu o clima favorabila, iar terenuri arabile sunt cat vezi cu ochii. In schimb, investitiile facute in domeniu pot fi numarate pe degete, iar fondurile nerambursabile ce ne-au fost puse pe tava nu au trezit interesul multora.
Din pacate, dupa mai bine de o jumatate de an de criza, Guvernul nu a constientizat gravitatea situatiei din Romania. Banca Mondiala ne sugereaza sa reformam sectorul public, sa consolidam rapid politica fiscala si sa mentinem creditarea sectorului privat. Altfel, riscam o „aterizare fortata”. Sa nu ne trezim, totusi, cand va fi prea tarziu.