De cand e lumea si pamantul, romanul a fost intr-o continua asteptare sa-l salveze cineva. A asteptat sa vina austro-ungarii sa-l salveze de turci. A asteptat sa vina rusii sa-l salveze de turci. A asteptat sa vina americanii sa-l salveze de rusi. Si azi, romanul asteapta ca poate va veni cineva sa salveze natia. Priveste neputincios cum i se vinde tara pe bucati, cum o iau cu asalt strainii, chipurile pentru investitii si pentru a crea locuri de munca iluzorii pentru romani, cum ramane incet, dar sigur, fara un viitor. Strainii nu mai sunt salvatorii nostri, sunt cei care ne scriu sentinta la o moarte lenta, in chinuri, alaturi de conducatorii tarii. Macar de ne-ar da sansa de a alege intre injectia letala si scaunul electric. Nici macar acest lux nu ni se permite.
Inghitim in sec amarul, ne aruncam of-ul la nervi, ne calmam si o luam de la capat a doua zi. Asa cum bine zicea Hobbes candva, „omul este un lup pentru om”. stop_coloana
Egoismul ne conduce spre autodistrugere, fara posibilitatea de a veni o alta natie sa ne salveze. Si-atunci, ce e de facut? Poate vor veni extraterestrii sa ne de-a o mana de ajutor caci, se pare, noi de capul nostru nu suntem in stare sa luam fraiele calului. Asa ca-i asteptam pe extraterestri sa vina sa ne rezolve ei problemele si sa ne salveze de noi insine. Poate, la venirea lor, vom avea sansa sa ne inscriem macar la fondul de pensii galactic. Doar nu s-o fi intins criza pana acolo.