Am ales la intamplare un sat salajean, dintre cele pe care le stiam mai vechi, sa vedem cum se pregatesc oamenii pentru Craciun, ce traditii sunt pastrate de sarbatoarea Nasterii Domnului. Am ajuns la Bocsita, in comuna Hereclean, si am mizat pe faptul ca asezarea este atestata de la 1349. Asadar, o localitate salajeana cu traditie. Si, intradevar, am constatat ca satul are traditii, insa sunt in lada de zestre, pentru ca nu mai este cine sa le poarte.
Am batut la poarta, tot la intamplare. Am dat peste Dumitru Pintea , in varsta de 66 de ani. Ne-a povestit ca „pe vremuri”, care or fi fost vremurile lui Dumitru, erau 250 de oameni in sat, din care au mai ramas doar 67. Sunt numai batranii acasa, fiindca tineretul s-a mutat la oras sau a plecat sa-si castige existenta in strainatate. Traditiile sunt multe, dar sunt pastrate numai in me-morie, fiindca o data cu plecarea tineretului nu a mai fost cine sa duca mai departe zestrea stramosasca. Multi dintre batranii satului au renuntat pana si la bradul de Craciun, pentru ca, spun ei, sunt ori prea batrani ori nu le trece nimeni pragul. Acum, putinele case din Bocsita mai sunt colindate doar de catre cativa copii mici care isi mai petrec Craciunul la bunici. Vin de fapt de la oras, in vacanta. Bine si asa; ii mai invata batranii cate ceva din obiceiurile vechi. Asta e imaginea pe care ne-o da Dumitru despre traditie la Bocsita.
Apoi am fost primiti in casa la Florica Sabou. La cei 68 de ani, ce preocupare putea sa aiba mai buna lelea Florica acum in apro-pierea Craciunului decat sa faca cozonaci de casa. De la ea am aflat ca, „pe vremea ei”, fetele asteptau acasa sa vina feciorii cu colinda, iar dupa ce acestia co-lindau, plecau mai departe la alta casa si tot asa. Astazi, atatia cati mai sunt, merg toti la un loc de la bun inceput si nu mai cutreiera satul in noaptea de Craciun. Tot pe vremea ei, colinda se platea cu nuci si mere. Acum se plateste cu bani. Mai demult, si lelea Florica nu ne spune cat de demult, tot omul se imbraca de Craciun in straie populare. Sa cauti si nu mai gasesti acum un costum popular in tot satul. Si totusi, a mai ramas ceva, cu care Florica Sabou se mai mandreste. O colinda. „Buna seara lui Craciun”. Care, spune ea, nu se mai colinda nicaieri in judet cum se colinda la Bocsita. Nu a putut sa-si retina intrebarea cine o va mai canta atunci cand cei de varsta ei nu vor mai fi. Cei pe care i-am intalnit in Bocsita s-au resemnat cu gandul ca traditiile cu care s-au nascut si pe care le-au dus mai departe vor disparea o data cu ei. Deocamdata, pentru ca asa stiu, isi impodobesc casele, pun masa si asteapta colindatorii…care nu mai vin.

Buna seara lui Craciun
– varianta de la Bocsita –

Buna seara lui Craciun,
S-a nascut Domnul cel Bun.
S-a nascut pe fan uscat,
Intr-o iesle e culcat.
Pe deasupra iesli,
Frumos canta Ingerii.
Culca-te Imparat Ceresc,
Culca-te Crai Ingeresc,
Ca Ingeri ti-or canta,
Pastorii ti-or fluiera
Si cu toti te-or lauda,
Preamarim pe Maica-ta
Si de-acum pana-n vecie,
Mila Domnului sa fie.