La Simpozionul pe teme apicole care a avut loc vineri in sala Porolissum a Consiliului Judetean si la care au participat peste 300 de apicultori salajeni si-a facut prezenta si prof. dr.ing. Ion Popescu, din conducerea Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania. Este un apicultor recunoscut in tara, detine peste 600 de familii de albine. Doctorul in stiinte agricole, Ion Popescu a avut amabilitatea de a acorda un scurt interviu pentru „Graiul Salajului”.

Interviu cu prof.dr. ing Ion Popescu
Reporter: Sunteti pentru prima data in Salaj, domnule profesor?
Ion Popescu: Cred ca este pentru a zecea oara de cand ma intalnesc cu crescatorii de albine din Salaj.
Reporter: Ce va determina sa veniti periodic pe aceste meleaguri?
Ion Popescu: Interesul salajenilor pentru apicultura. Apicultorii salajeni sunt multi la numar si presteaza o munca de o calitate foarte buna. Sunt mari specialisti in cresterea albinelor, iar conditiile de mediu ale judetului Salaj deosebit de favorabile pentru acest domeniu. Sunt buni specialisti in obtinerea polenului apicol. Salajenii obtin mai mult de 50 la suta din productia totala de polen a tarii. Il recolteaza cu ajutorul albinelor, il proceseaza si il valorifica in conditii foarte bune. Sigur, sunt specialisti si in cresterea albinelor si inmultirea efectivului. Judetul Salaj detine peste 50.000 de familii de albine, iar media pe judet la nivel de tara este de 30.000 de mii de familii. Deci, Salajul detine aproape cat media a doua judete pe tara.
Reporter: Aveti cateva recomandari pentru apicultorii salajeni?
Ion Popescu: Cunoscand conditiile de mediu, conditii favorabile pentru cresterea albinelor in judetul Salaj, si cunoscand si eficienta economica a exploatatiilor apicole, le-as recomanda sa mentina, ba chiar sa sporeasca efectivele, sa lucreze cu familii mai multe, atat cat capacitatea si forta de munca le permite, fiindca conditiile de mediu sunt favorabile, iar pretul de cost pe unitatea de produs scade pe masura ce creste efectivul. Daca pana la 25 de familii de albine pretul de productie pe kilogramul de miere, produsul principal al stupului, se situeaza la nivelul pretului de valorificare, depasind 200 de familii de albine pretul de cost se reduce la jumatate si atunci stupina are eficienta economica si activitatea stuparului este benefica si pentru societate si pentru el insusi.