Cativa analisti au estimat recent ca statul roman a pierdut anul trecut aproape 50 de milioane de euro zilnic, din cauza evaziunii fiscale. Prejudiciul generat de neincasarea TVA-ului a contribuit cu 60 la suta la suma care nu a fost colectata de stat.

Trebuie sa ai curaj sa ceri un bon de casa

Am facut un raid prin centrul Zalaului, inclusiv prin piata agroalimentara, la diferiti comercianti, de la vanzatori de morcovi pana la cei de blugi, pentru a vedea cati dintre ei elibereaza bonul fiscal cumparatorilor. In acelasi timp, am vrut sa vedem cati cumparartori au simtul raspunderii si solicita bonul fiscal. La cele trei chioscuri de ziare de pe strada 1 Decembrie, indiferent ca ai cumpara ziare, reviste sau tigari, nu ti se elibereaza bon. Una dintre vanzatoare ne spunea ca are casa de marcat, dar omite adesea sa elibereze bon, asta si din cauza aglomeratiei. Daca totusi indraznesti sa ceri bonul, ti se da. La unitatile de alimentatie publica din Pasaj, dupa ce ai consumat un gratar si o bere, sau ti-ai baut cafeaua de dimineata, adesea ti se spune verbal pretul consumului. In cele mai bune cazuri, ti se aduce nota de plata. Numai ca nota de plata nu tine loc de bon fiscal. Doar daca ceri insistent, pentru o eventuala decontare, primesti bon fiscal stampilat. Dintr-un magazin de haine din centrul orasului am cumparat o pereche de blugi. Amabila, vanzatoarea ne-a ajutat sa alegem marfa dorita, ne-a impachetat-o, dar nu ne-a amintit nimic de bon. Nu la fel de amabila a fost cand am indraznit sa-i cerem bonul de casa. Ne-a privit patrunzator, vrand parca a spune: “Altceva mai bun n-am de facut decat sa va dau voua bon”. In piata agroalimentara sunt trei chioscuri cu de-ale gurii. Indiferent ca ai cumparat o placinta, ai baut un suc, ori ti-a venit pofta de o punga de alune, nimeni nu iti elibereaza un bon de casa. O vanzatoare ne-a replicat scurt: “Nu pot umbla si cu placinta, si cu bonul. Asteptati sa-i servesc pe cei de la coada!”. si cele trei chioscuri au sute de clienti in fiecare zi. La tarabele din piata, daca sunt doua sau trei case de marcat comerciantii iti cantaresc marfa si ofera politicos, dar sa nu te puna Cel de Sus sa ceri bon, ca politetea de odinioara prinde iz de dusmanie. Nici producatorii autentici din piata, pe care ii poti numara pe degetele de la o singura mana si care isi etaleaza marfa pe mese nu au prea auzit de bonul de casa. Pur si simplu pentru faptul ca nu au case de marcat. La sectorul “flori”, cele trei vanzatoare de crini, crizanteme si trandafiri, intrebate daca primim bon pe marfa cumparata, au raspuns toate parca la unison “Nu!”. Ce ar face floraresele cu casa de marcat, devreme ce nici curentul electric nu e tras in zona lor?
Nu putem estima cata evaziune fiscala se produce intr-o zi in piata. Dar se produce! Pentru ca evaziunea fiscala din piete si de la coltul strazii este un fenomen bine “plantat” in mentalitatea cetatenilor. Are radacini adanci si cu greu vor putea fi smulse.

Oare cat pierde bugetul statului din evaziunea salajeana?

In judetul Salaj sunt 288 de sate, trei orase si un municipiu. Un calcul deloc complicat, daca in fiecare asezare presupunem ca exista un magazin si un bar, unde in fiecare zi se incaseaza 100 de lei fara sa se elibereze bon, fiecare unitate prejudiciaza statul cu 19,36 de lei. Sau altfel spus, TVA-ul necolectat pentru cei 100 de lei. Daca inmultim aceasta cifra cu cele 584 de presupuse crasme si magazine, ajungem la un prejudiciu de 11.306 lei in fiecare zi. si daca mai inmultim cei 11.306 lei cu numarul zilelor dintr-o luna, in medie 30, rezulta 340.000 de lei pe luna, iar pe an peste patru milioane de lei. si asta in cazul in care ar exista un singur magazin si un singur bufet in fiecare asezare, cu vanzari “subtiri”, de 100 de lei.

Post Views: 71