Bogatul nemilostiv si saracul Lazar
Pericopa evanghelica prezinta doua personaje: un om bogat, caruia nu i se da numele, si un om sarac si bolnav, pe nume Lazar. In planul vietii pamantesti, primul este infatisat ca un om cu o stare materiala de exceptie, intrebuintata intr-un mod egoist, cu un dispret total fata de semenii sai. Se imbraca cu cele mai scumpe si mai stralucitoare haine- „in porfira si vison” si se veselea „in chip stalucit” in toate zilele (cf. Luca 16,16). In contrast cu el, traia un sarac, un oarecare Lazar, care zacea in fata portii bogatului, in tovarasia cainilor vagabonzi, care ii lingeau bubele,- deci era si bolnav-lipsit de hrana, incat ar fi dorit sa guste macar din resturile care cadeau de la masa bogatului, dar nici de acestea nu s-a invrednicit. Aceasta este prima parte a tabloului infatisat de pericopa evanghelica a duminicii urmatoare, un tablou sumbru, care, din nefericire, se perpetueaza pana in zilele noastre. Iisus a dorit sa ne previna ca istoria nu se incheie cu cat a fost si este pe pamant. De aceea istoriseste urmarea intamplarii si dincolo, dupa moarte, in lumea vesniciei, aratandu-ne care este consecinta faptelor savarsite aici. Mantuitorul ni-l arata pe bogat in iad. O rasturnare totala. Bogatul, care fusese „in rai” pe pamant, a ajuns dincolo in situatia lui Lazar, pentru care iadul fusese pe pamant, iar Lazar a ajuns in rai. si o situatie noua: bogatul care niciodata, cat fusese pe pamant, nu se rugase de nimeni, ci doar poruncise, si nu se gandise sa se roage nici lui Dumnezeu, de data aceasta se roaga. Si zice: „Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuisc in aceasta vapaie”. Poate ca bogatul acum si-a ridicat ochii pentru prima data. Pe pamant fiind, se uitase numai la el. De ce sa se uite la cer? N-avea alta grija? Asa facem si noi: ne rugam numai cand ajungem la necaz. Bogatul, care toata viata lui nu a stiut ce este mila, striga dupa mila in focul iadului. In replica, Avraam ii aminteste starea de belsug in care a trait el pe pamant, in contrast cu viata lui Lazar, si cele ce se intampla in lumea de dincolo „acum aici el se mangaie, iar tu te chinuiestiI. Ii mai aminteste ca orice incercare de a-i schimba soarta este zadarnica. Nici a doua cerere a bogatului, de a trimite pe Lazar acasa la cei cinci frati ai bogatului, spre a-i preveni, sa nu ajunga si ei la acest loc de chin, nu poate si nici nu-i nevoie sa fie implinita. De ce ? „Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de eiI, iar daca nu asculta de ei „nu vor crede nici daca ar invia cineva dintre morti.” si Avraam avea dreptate. stim ca Mantuitorul il va invia pe prietenul Lazar din Betania, dar in loc sa creada, iudeii cautau sa-l omoare si pe Lazar. Hristos a inviat si pe fiica lui Iair, si pe tanarul din Nain. De ce n-au crezut? Cand a inviat Hristos, in loc sa creada, au platit strajile de la mormant sa acopere adevarul si sa minta. Meditand asupra acestei parabole, atat de impresionanta si de instructiva-se impun cateva precizari. Starea de fericire sau osanda vesnica nu este conditionata sau determinata de starea materiala de pe pamant. Bogatul a ajuns in iad nu pentru ca a avut bogatii, ci pentru ca nu a stiut ce este iubirea fata de aproapele, n-a stiut ce este mila. Chiar daca nu era vinovat sau responsabil pentru saracia lui Lazar, totusi ca om, ca frate, era responsabil. Putea, daca nu sa-i schimbe soarta, macar sa i-o indulceasca putin. Avea cu ce. si avea datoria, ca om, s-o faca. Nici saracul nu a ajuns in rai numai pentru ca era sarac. Numele lui, Lazar, cu semnificatia de „Ajutorul meu este Domnul”, este proba ca Domnul a vrut sa sugereze ca era bun la inima, ca nu judeca pe altii, nu cartea si nu se revolta, nu ravnea si nu fura bunul altuia. Isi purta crucea cu demnitate si incredere in Dumnezeu.

Post Views: 51