Praznicul Inaltarii Sfintei Cruci

Biserica Ortodoxa praznuieste maine sarbatoarea „Inaltarii Sfintei Cruci”. Dupa biruinta in luptele cu armata lui Maxentiu, imparatul Constantin cel Mare a inceput sa se arate mai ingaduitor fata de crestini, fata de cum fusesera imparatii dinaintea lui. Aceasta s-a vazut mai cu seama in anul 313, cand a dat, in orasul Mediolanum din Italia (azi Milano), un edict, adica o lege, prin care religia crestina era permisa in imperiul roman, oprindu-se orice persecutii impotriva crestinilor. Putin timp dupa aceasta, mama imparatului, Elena, in urma unui vis, a mers la Ierusalim sa caute lemnul sfintei cruci pe care fusese rastignit Mantuitorul. Sub indrumarea sa si a episcopului Macarie al Ierusalimului s-au desfasurat lucrarile de cautare a crucii Domnului. Dupa eforturi indelungate si cheltuieli mari s-au gasit trei cruci de lemn. Care dintre acestea a fost a Mantuitorului? S-a descoperit aceasta prin faptul ca atingandu-se de ea o femeie bolnava, aceasta s-a vindecat in chip minunat. In ziua de 14 septembrie, in anul 335, episcopul Macarie a inaltat sfanta cruce a Mantuitorulu pe amvonul bisericii noi, construita pe locul unde fusese mormantul Domnului, spre a fi vazuta de multimea credinciosilor. De atunci se praznuieste in fiecare an sarbatoarea „Inaltarea Sfintei Cruci”. Este drept ca astazi Crucea e inlaturata de pe casele de rugaciune si viata spirituala a fratilor de alta credinta, ba chiar ni se da de inteles ca semnul Crucii si insasi Crucea ar fi cu adevarat profanari ale cultului crestin. Sigur, fiecare e liber sa creada ce vrea si sa mearga pe calea pe care il poarta inima si-l indeamna constiinta, urmand, fireste, a purta raspunderea alegerii facute. Noi credem ca rau fac, gresit procedeaza si la bun si puternic sprijin renunta. Un crestinism fara Cruce este identic celui propus de Giovanni Papini in „Martorii Patimilor”: marele rabin ofera Papei convertirea tuturor stop_coloana evreilor cerand in schimb stergerea din Evanghelii a episodului rastignirii. Hristos nu poate fi despartit de Cruce. Apostolul neamurilor zice: „Noi propovaduim pe Hristos cel rastignit” (I Cor.2,,23) si „Sa-I impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un singur trup, prin cruce, omorand prin ea vrajmasia” (Efeseni 2,16). Crucea, pentru Hristos, nu-i un simplu si degradant instrument de tortura si moarte. Este Sfanta Cruce stropita si sfintita de scumpul si precuratul sange al Mantuitorului nostru. E altar, e locul sacru al suferintei Nevinovatului, al Rascumpararii omenirii, al ruperii zapisului ce apasa asupra noastra de la Adam incoace. Fara de Cruce si rastignire, Hristos ar fi fost un mare si nobil propovaduitor; prin jertfa Sa pe Cruce S-a dovedit Iisus Hristos Fiu al lui Dumnezeu, Fiu al Omului si Izbavitorul nostru; Prin Cruce i Se destainuie omului cat de mare a fost dragostea Ziditorului pentru faptura Sa. A ne lepada de Cruce-chiar fara intentii rele si hulitoare – inseamna a nu intelege misiunea pamanteasca a lui Hristos. Sa-l ascultam pe apostolul Domnului, care ne indeamna astfel: „Fratilor, faceti-va urmatorii mei si uitati-va la aceia care umbla astfel precum aveti pilda de la noi. Caci multi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum va spun si plangand, se poarta ca dusmani ai crucii lui Hristos. Sfarsitul acestora este pieirea”(Filipeni 3,17-19).