BUCURIA CEA ALEASA NASTEREA MAICII DOMNULUI Praznicul Nasterii Maicii Domnului, randuit de Biserica la 8 septembrie, Sfanta Marie- mica cum se mai zice in evlavia strabuna, se bucura de aleasa cinstire mai ales in ortodoxie. Pricina de capetenie pentru care cinstim si vom cinsti pe Maica Domnului in vecii vecilor, este ca singura ea a fost aleasa fara seaman care a primit darul si vrednicia de neinchipuit, de a fi mama lui Dumnezeu pe lume, in intelesul cel mai adevarat cu putinta. Nu-i aici un simplu fel de a vorbi. Cand cinstim pe Fecioara Maria ca mama a lui Dumnezeu, vrem sa spunem ca ea e aceea care a dat, din fiinta ei, trup si fiinta de om Fiului lui Dumnezeu-Iisus Hristos, „Dumnezeu adevarat din Dumne-zeu adevarat”, ca ea este aceea care L-a hranit si L-a crescut ca o mama adevarata, la ceasul covarsitor cand Dumnezeu cel vesnic a hotarat sa se smereasca pentru noi; sa se nasca, adica ascuns intr-o fiinta de om, sa traiasca printre noi. Sarbatorind astazi, din toata fiinta, Nasterea Maicii Domnului, intelegem din capul locului si fara greutate ca, de fapt, Bise-rica ne pofteste in aceasta zi, sa ne oprim, sa meditam putin la unul din momentele de pregatire a Maicii Domnului pentru slujirea ei de neinchipuit si unica, de mama a lui Dumnezeu. Parintii Sfintei Fecioare, Ioachim si Ana, proveneau din semintii alese ale poporului biblic, locuiau in Palestina- orasul Nazaret, erau oameni drepti, indestulati cu de toate. Dar aveau mare mahnire in aceasta viata, caci nu aveau copii. Si, in acea vreme, cei nu aveau copii erau socotiti ca oameni urgisiti de Dumnezeu si blestemati. Cei doi soti, desi inaintati in varsta, nu si-au pierdut nadejdea si sperau ca si in casa lor sa se auda glas de copil. Intr-una din zile, fiind mare praznic al iudeilor, Ioachim vine la Ierusalim pentru a oferi daruri la templu, dar a fost infruntat de arhiereul Isachar, darurile i-au fost refuzate, spunandu-le: „Nu se cade a primi daruri de la voi, fiind voi sterpi si neroditori”. Cei doi soti nu s-au revoltat si nu s-au indoit de puterea lui Dumnezeu. Ioachim s-a dus la munte, unde a stat patruzeci de zile in post si rugaciune, cerand si el -ca si sotia Ana, ce ramasese acasa-ca Dumnezeu sa-si arate mila si fata de ei, daruindu-le un copil. Ca raspuns la toate rugaciunile lor, Dumnezeu trimite pe arhanghelul Gavriil la fiecare din cei doi soti, sa le spuna ca rugaciunile lor au fost ascultate si vor fi binecuvantati cu o fiica aleasa careia ii vor pune numele Maria, si de care se vor bucura toate popoarele pamantului. Dupa noua luni, casa lui Ioachim si Ana va primi pe prunca fagaduita de Dumnezeu, de fapt pe cea aleasa de Dumnezeu spre a fi „Chivotul cel sfant in care sa se salasluiasca Fiul lui Dumnezeu”, cea careia ingerul Gavriil ii va aduce solie din cer: „Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei”(Luca 1,28). Biserica o intampina cu cuvintele: „Nasterea ta de Dumnezeu Nascatoare, Fecioara, bucurie a vestit la toata lumea, ca din tine a rasarit soarele dreptatii, Hristos Dumnezeul nostru; ca dezlegand blestemul a dat binecuvantare si stricand moartea, ne-a daruit noua viata vesnica.”.

Post Views: 75