Nu-mi propun o analiza a situatiei agriculturii la ora actuala, dar nici nu pot trece cu vederea faptul ca eforturile declarate ale politicienilor, ale celor mai multi demnitari nu se regasesc in masuri, strategii, care sa conduca la valorifica-rea resurselor umane si materiale, la stabilitatea economica si sociala.
Ce vor agricultorii? Susti- nerea financiara care sa le acopere costurile de productie ridicate determinate de masurile privind protectia sociala, crea-rea conditiilor necesare desfasurarii normale a activitatii de productie, repunerea in functiune a sistemelor de irigatii, realizarea cadastrului agricol, costuri reduse pentru energie si credite, eliminarea birocratiei, conditii facile pentru modernizarea femelor. Solicitari decente pentru un sector atat de important si cu nimic mai mult decat cere oricare fermier european.
Ce spun autoritatile? Pro-pun strategii, „masuri concrete”, utilizarea fondurilor europene, promit sprijin pentru atingerea obiectivelor aflate in portofoliul de solicitari ale agricultorilor etc, etc. Dezbaterile se incheie cu aplauze si toata lumea pleaca hipnotizata de alesele cuvinte ale politicienilor versati.
Cam asa se petrec lucrurile in Romania, mai cu seama de prin 2007 de cand ordinele nu se mai primesc de la Bucuresti. Se spunea odata ca acolo unde taranul e bogat si tara e bogata. As vrea sa vad si sa traiesc acele vremi.