Romanii s-au cerut in Uniunea Europeana si au fost acceptati in 2007, cu chiu cu vai. Desi termenul „acceptati” este prea mult; mai corect ar fi „tolerati”. Am crezut atu-nci ca vom nimeri in rai, dar am ramas niste dezbracati pana in ziua de azi. Europenilor pare sa nu le pese de goliciunea noastra. Se uita la noi ca la niste ciudati care stau cu ochii zgaiti in pomul cunoasterii si atotputerniciei lor, neindraznind sa ia singuri vreun mar. Daca ar fi sa scriem un capitol cu avantajele intrarii noastre in Uniune, pagina ar ramane cu desavarsire goala. Avem in schimb multe indatoriri si obligatii pentru ca respiram aerul edenic al Uniunii. Cotizam pentru refacerea Togo-ului, pentru indolenta sau smecheria grecilor si pentru te miri ce alte interese „comune”. Cand vine vorba de libera circulatie a fortei de munca, Uniunea ne spune „pas”. Un inginer, de pilda, sau o absolventa de litere vor fi evaluati la nivelul expertizei europene ca un priceput culegator de capsuni, sau ca cea mai buna cunoscatoare a marcilor de hartie igienica pentru a le ingriji lor batranii. Care batrani nu sunt munciti ca ai nostri; astia traiesc zeci de ani dupa ce alor nostri le-am facut nenumarate parastase. Nu mai avem voie sa omoram porcul cum stim dintotdeauna, trebuie sa-i dam putin cu ectasy pe sub nas inainte; gainile noastre sunt stresate si nu mai fac oua bune, rosiile autohtone nu mai corespund cu cerintele lor. Laptele de de la noi, aflatoxina de la ei. Dar tot noi suntem vinovati. Odata la cativa ani trebuie sa ne decimam pasarile, vacile, sau porcii ca sa nu patim ceva si sa ramana Uniunea fara fraieri. E drept ca nici noi nu ne stim reprezenta. In Parlamentul European, sa ne apere interesele, am trimis-o pe EBA, pentru care tabla inmultirii e echivalenta cu examenul de maturitate. L-am mai trimis pe Adrian Severin, care in 2011 a fost implicat intr-un scandal de coruptie, pe JiJi, care acum e la puscarie, si pe Monica Macovei, care degeaba e desteapta, ca tot din tabara dezbracatilor face parte. Schengenul si moneda euro nu sunt inca de nasul nostru. Asta fiind situatia, nu prea avem optiuni odata porniti pe drumul acesta. Nu ne ramane decat sa facem parte dintr-un „eden” generator de frustrari sau sa ne cerem afara intr-un iad pe care nu-l cunoastem.

Post Views: 48