Redacția
Ne plangem ca politicienii habar nu au cum traiesc oamenii de rand si ca isi urmaresc doar interesul propriu. E adevarat ca daca ii intrebi, nu stiu cat mai costa o paine sau un litru de lapte. Si asta pentru nu-i intereseaza decat din patru in patru ani, atunci cand e campanie electorala. In restul timpului, a adresa unui politician o asemenea intrebare e sinonim cu a-l atrage intr-o ambuscada. Odata la patru ani e desfiintata axioma cum ca doua drepte paralele nu se intalnesc niciodata. Daca e nevoie, politicianul curbeaza spatiul si timpul numai ca sa-si sporeasca sansele de a fi ales. Interactioneaza cu multimea, iese in strada, se imbraca cat mai simplu si cat mai comun, ca sa para unul de ai lor. Si, pana la urma, sa nu fim nedrepti, exista o oarecare simetrie intre interesele alesilor si ale alegatorilor. Nici un om simplu nu stie, daca il intrebi, cat costa un Bentley sau o resedinta pe Coasta de Azur. Pentru ca nu il intereseaza. Viseaza in schimb la ce va pune pe masa a doua zi, la factura de gaz si de curent, si e foarte familiarizat cu cuvantul „preaviz”. Pentru ca preavizul e inevitabil, mai ales de cand e criza economica. Mai mult de jumatate din romani sunt restanti la ceva, ori la utilitati ori la banci. Nu e imoral sa fii bogat, dar e inuman sa nu poti trai decent. Frustrarea ca oricum voteaza nu iese bine si pentru el, alegatorul de rand si-o alina cumva printr-un comportament compulsivo- otevist, petrecand ore in sir in fata televizorului si consolandu-se cu ideea ca nici lui Prigoana si Bahmutencei nu le merge prea bine, desi au de toate.
Alina Rad
