Redacția
Am tot sperat ca ne vom trezi macar in ceasul al doisprezecelea, ca vom stabili o data pentru totdeauna prioritatile acestei ramuri a economiei care reprezinta garantia existentei noastre pe pamant – agricultura. In loc sa se gaseasca solutii concrete de dezvoltare a acestui sector, se tergiverseaza prin masuri provizorii orice incercare de a pune lucrurile pe fagasul lor normal. De la sistemul de irigatii si cercetare, la oasele de cal gasite la marginea vreunei localitati, toate par prioritatile celor de la Agricultura si numai ale lor.
Lucrurile nu sunt tinute sub control la nivel national, nu stie nimeni ce va fi maine sau peste un an, doi, zece. Totul este facut pompieristic, pe genunchi, fara ca cineva sa faca o estimare a efectelor acestor actiuni. De ce s-au trecut prin parlament legi care nu se stie daca se vor aplica vreodata? De ce trebuie sa-si asume raspunderea guvernul pentru acte normative care nu au fost discutate in legislativ? De ce se abandoneaza proiecte pentru care s-au cheltuit sume importante ca sa fie elaborate? Poate pentru ca nu se doreste ca tara asta sa se dezvolte, nu se doreste sa traim si sa ne simtim in siguranta la noi acasa. In ceea ce priveste agricultura, cred ca niste cincinale si niste septeluri ar fi binevenite. Ne-am scurta cat de cat viitorul.
