Cei zece leprosi, din care noua erau iudei si unul samarinean, traiau izolati de cei sanatosi din cauza bolii lor molipsitoare. Afland de trecerea lui Iisus prin satul apropiat, au stat deoparte si au ridicat glas, zicand; ,,Iisuse, Invatatorule, fie-ti mila de noii!I Rugaciunea leprosilor era izvorata din inima lor sfasiata de durere, dar si din credinta ca Invatatorul Ii va vindeca de cumplita boala. Tot ce li se istorisise despre Iisus din Nazaret Ii convinsese ca El Ii poate ajuta. De aceea I s-au adresat smeriti si Increzatori In puterea si bunatatea Domnului. Nu s-au Inselat. Caci Domnul vazandu-i, nu i-a Intrebat nimic, nici despre suferinta lor, nici despre credinta lor, ci le-a zis:,,Duceti-va si va aratati preotilor.I Pentru ce sa se arate preotilor? Potrivit legii lui Moise(vezi Levitic cap. 13), preotii erau cei care faceau constatarea bolii numita lepra, si hotarau izolarea de societate a celui bolnav. Daca, printr-o minune, s-ar fi vindecat vreun lepros, tot preotii erau cei care, dupa o prealabila cercetare, eliberau un certificat de vindecare, care Ii permitea celui vindecat sa se reIntoarca acasa, printre oameni. Pe cand cei zece bolnavi mergeau sa se arate preotilor, s-au curatit de lepra. Unul dintre ei, un samarinean,, s-a Intors si i-a multumit lui Iisus, binefacatorul sau. Mahnit, Iisus a zis:,,Au nu zece s-au curatit? Dar cei noua unde sunt? Nu s-a gasit sa se Intoarca sa dea slava lui Dumnezeu decat numai aceasta care este de alt neam?I Desprindem din cuprinsul Sfintei Evanghelii portretul luminos al samarineanului recunoscator fata de binefacator, precum si exemplul negativ al confratilor sai de suferinta. Purtarea celor noua este ilustrarea tipica a lipsei de recunostinta fata de cei ce ne fac un bine. Dintre categoriile de nerecunoscatori, aminteam alta data pe cei despre care vorbesc expresiile populare:,,e o lepraI, sau ,,sarpele Incalzit la sanI. Tot In categoria nerecunoscatorilor a asezat poporul si pe cei pe care, tot cu o metafora, Ii numeste ,,cozi de toporI .Desi expresia este des folosita, multi nu stiu de unde vine. Mitropolitul de pioasa amintire, Antonie Plamadeala, ne explica originea expresiei. Se spune ca un om, In preajma iernii, se duce la padure, spre a-si aduce niste lemne. Ajuns In padure, constata ca toti copacii Isi tineau crengile sus de tot, Incat el nu putea nici macar sa atinga vreuna. Era pe cand- precum In fabula-copacii Intelegeau de vorba omeneasca, si omul nostru stia acest lucru, de aceea a Inceput sa se roage de mai multi copaci sa-si lase crengile In jos, sa-si faca si el o sarcina de lemne. Dar, de parca s-ar fi Inteles Intre ei, copacii Isi ridicau tot mai sus crengile, parca aparandu-le. Unuia singur i s-a facut mila de om si aplecandu-si cateva ramuri, l-a chemat si i-a zis:,,Vino. Mi-e mila de tine!I Bucuros, omul a prins ramurile si a Inceput sa le despoaie de crengi, iar la urma, rupand una mai grosuta, a auzit zicand:,,Pe mine ciopleste-ma frumos, fa-ti la fierar un topor ascutit, si fa-ma coada de topor. Vino apoi In padure si taie cati copaci vrei. Nu te vei mai ruga de nimeniI. Omul facu Intocmai si apoi se reIntoarse In padure.-,,Incearca-ma In copacul acesta, Ii zise coada de topor. Toporul, manuit bine din coada, taie de minune si copacul era aproape sa cada. Dar, Inainte de a cadea copacul, omul si coada Il auzira din nou:,,Sa fii blestemat, Ii zise omului, ca ai calcat legea recunostintei. Mie mi-a fost mila de tine, iar tu drept rasplata, m-ai taiat, si Inca pe mine cel dintai. Asta ti-e recunostinta? De m-ai fi lasat, ti-as fi dat In toate toamnele din crengile mele!I. -,,Iar tu, Ii zise cozii de topor-sa fii blestemata In vecii vecilor, si numele sa-ti fie de ocara In toata lumea, ca te-ai Intors Impotriva mea si a padurii din care te tragi, facandu-te unealta acestui nerecunoscator si numele tau de ocara sa-l poarte si omul care va face ca tineI. Preot Gheorghe Cornea-Sfanta Vinere Zalau

Post Views: 88