Duminica va avea loc exmenul de admitere in Sfatul Tarii. Concurenta e mare, precum la „Stefan Gheorghiu” pe vremuri. In urma unui referendum plevusca electorala a hotarat reducerea numarului de parlamentari. Dar cine tine cont de ea. E prea posibil ca uninominalul sa ne aduca pe cap parlamentari in plus. Intelegem pe deplin dorinta politicienilor, amatori ori de profesie, pentru ca in afara de Parlament nici o institutie de pe plaiul mioritic nu ofera un trai mai bun, viata linistita, chiulul, lipsa de responsabilitate, plimbari pe banii publici si pensie de invidiat. Este explicabil ca raiul Parlamentului sa devina obsesia oricarui politician care se respecta. Masa de manevra, dispusa oricand sa voteze va aduna indivizi cu preocupari mai putin obisnuite: fosti puscariasi, traseisti politici, cantareti, tobosari, circari, grevisti ai foamei, lideri de sindicat, personaje dubioase extrem de mediatizate. Portretul parlamentarului de azi inca ramane confuz si contradictoriu. Comportamentul, caracterul, calitatea si atitudinea lui au contribuit la crearea unei institutii lipsite de credibilitate. Timp de peste doua decenii el nu a dat seama nimanui de ce a facut. Asa se face ca in pragul celei de a sasea legislaturi misiunea parlamentarului nu este pe deplin definita si inteleasa. Si in aceasta campanie candidatii au continuat sa momeasca electoratul cu promisiuni desarte. Prin urmare, contextul actual al alegerilor , mai mult ca oricand, ramane complicat si electoratul va avea o decizie greu de luat. Statul acasa nu este o solutie. Am pierde sansa de a ne expima opinia. Numai prezenta la vot ne legitimeaza interesul fata de societatea in care traim. Cu buletinul de vot in mana avem mai multe variante. Sa o alegem, asadar, pe cea care ne va da multumirea de sine. Pe cea care i-ar putea pune pe ganduri pe viitorii ocupanti ai jilturilor din Sfatul Tarii.

Post Views: 81