Se implineste o saptamana de cand a inceput o noua campanie electorala. A inceput nebunia sau poate a inceput „linistea”. Probabil este corect in orice formula. Imi este greu sa afirm si eu ceva inteligent despre candidati. Despre unii candidati. Nu pot nominaliza din motive ce tin de o oarecare decenta si din cauza acestei cutume care spune ca noi, presa, suntem impatiali si dorim sa aducem in fata salajenilor doar lucruri interesante, bune, corecte, frumoase, care sa dea sperante, sa ne faca sa visam ca albinutele zumzaie cu harnicie, ca licuricii lumineaza tunelul ce duce spre nicaieri, iar parlamentarii care vor iesi din cartile alegerilor vor fi Feti-Frumosi, vor avea palosul dreptatii in mana dreapta, pentru cei dreptaci, si papirusul cu cele zece proiecte pentru Salaj in mana care nu are palos. Credeti-ma, e o mare problema in a spune care… Sunt cativa care au fost si pot fi oameni de nadejde. Dar ce ne facem cu cei care doresc si nu au cu ce. Adica nu au bani suficienti sa cotizeze la partid, sa sponsorizeze campania etc. M-am intrebat de multe ori ce te poate determina sa continui atunci cand mai multi oameni iti spun ca a venit momentul sa te retragi. Sau ca nu este vremea potrivita sa intri in hora. Nu am aflat, dar pot banui ca este vorba de avantaje materiale si nu de nestinsul foc al dragostei fata de semeni. Probabil este vorba si de un orgoliu nemasurat si de o credinta oarba in a transforma imposibilul in posibil. Sunt unii care se trezesc dimineata, fug la oglinda si se minuneaza ce frumosi, destepti si puternici sunt. Apoi constata ca singurul loc de sub soare care li s-ar potrivi ar fi Parlamentul. Si uite asa se naste nebunia!