Sfinții Apostoli Petru și Pavel: mesaje de dincolo de timp

Dragi cititori, teologul Paul Siladi afirma în scrierile sale faptul că sfinții sunt modele dincolo de timp, care-și depășesc contextul și câștigă o dimensiune universală. Ei nu se dezbracă de conjunctura în care au trăit, dar, prin Har, fisurează coaja tare a timpului fizic pe care noi îl trăim și care ne ține captivi, comunicându-ne mesaje, gânduri, trăiri. Sfinții mișcă întreaga istorie și ne ritmează viața!

Astăzi, calendarele bizantine și latine îi omagiază pe cei doi coloși ai creștinătății: Sfântul Petru și Sfântul Pavel.

În istoria ideilor creștine, Petru reprezintă piatra de temelie a Bisericii, tradiția și comunitatea. Gânditorii existențialiști s-au aplecat asupra momentelor de vulnerabilitate ale lui Petru (momentul în care se scufundă pe mare sau cel în care îl dezminte pe Mântuitorul Iisus Christos), folosind aceste episoade ca salturi absolute ale credinței, în care omul își depășește slăbiciunea prin asumare și convertire. Figura Apostolului Petru este folosită ca și o paradigmă pentru puterea iertării și a ridicării morale după un eșec major, arătând că slăbiciunea umană poate fi transformată, prin har divin, în cel mai înalt devotament.

Prin ochii multor filosofi, Pavel este văzut ca un model autentic de curaj spiritual, dar și ca un reper, așa cum constata filosoful francez Alain Badio, pentru modul în care un ”eveniment” transformă radical existența și comunitatea umană. Acest ”eveniment”, cel care rupe ordinea lumii și creează o nouă realitate – învierea lui Iisus Christos, îl cucerește din plin pe apostol, care-și va dedica întreaga existență adevărului universal, rămânând fidel acestuia până la capăt în ciuda tuturor presiunilor sociale.

Dragilor, ce mai pot să ne aducă astăzi ”inovativ” acești doi sfinți și cu ce ne pot ei captiva viața? Într-o lume care a evoluat atât de mult, care a creat știința și tehnica, o lume care stăpânește energia atomică și care este la culmea descoperirilor mecanice, ce am putea noi să ne dorim de la un simplu pescar și de la un fariseu ”fără cusur” devenit activist creștin?

Ei ne aduc idealul spiritual, oameni buni, și iubirea Mântuitorului Iisus Christos, care, până nu o respiri, ai senzația că ai descoperit fericirea veritabilă, sau, mai dezarmant, că fericirea e relativă. Dincolo de toate analizele filosofice și etice care sunt bune, dar nu suficiente, acești doi mesageri ai speranței ne aduc, de dincolo de timp, toate răspunsurile și soluțiile dramelor noastre actuale. Ei ne dezvăluie melodia pe care trebuie să o cântăm, pentru ca simfonia lumii să-și împlinească noblețea. Ei ne aduc tot ceea ce înseamnă vis bun, vis de perspectivă, nu reveriile iluzorii în care ne scăldăm. Ei ne aduc sensul, direcția bună și sursa de vigoare, care ne poate da tuturor o viață nouă, dar numai dacă suntem dispuși să facem o experiență de trăire.

”Doamne, ce vrei să fac?” Asta este întrebarea care transformă vieți! Este întrebarea pe care i-a adresat-o Saul (Sfântul Pavel) Mântuitorului Iisus Christos când Acesta i s-a revelat în drumul spre Damasc – drumul devenirii sale. Să o adresăm și noi! Și iar, ”Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice”, răspunde apostolul Petru, indicându-ne cunoașterea faptului că sensul vieții se găsește doar în cuvintele Mântuitorului.

”Fugi, taci, liniștește-te!”, recomandau monahii egipteni ai secolului IV. Vă invit să înnobilăm această zi de sărbătoare cu momente de tăcere, reflecție și aventuri spirituale!