Sărbătoarea Rusaliilor: drumul de la cunoașterea imediată la cunoaștere profundă
”Pacea oamenilor depinde de măsura în care ei se regăsesc în Duhul Adevărului, este deci înainte de toate o problemă spirituală, chiar dacă ea se manifestă pe plan politic, social, economic, cultural, educativ ori moral”. (Sfântul Valeriu Gafencu)
Dragi cititori, ne aflăm la câteva zile distanță de Sărbătoarea Rusaliilor (31 mai), care va fi urmată de Sărbătoarea Sfintei Treimi (1 iunie) – două evenimente de culminanță spirituală.
La cincizeci de zile de la Învierea Domnului, Dumnezeu a inițiat un nou Legământ, care-l continuă pe cel din Vechiul Testament, prin Pogorârea Duhului Sfânt (Rusaliile), relevând o nouă pârgă, dar una de natură spirituală, în care sufletele pregătite prin har primeau belșug de binefaceri sufletești. Evanghelistul Luca descrie momentul în care Duhul Sfânt (Spiritul Sfânt), sub forma unor limbi de foc, a acoperit cu trăsături suprafirești pe toți apostolii și pe cei ce se aflau împreună cu ei în încăpere. Omul vechi, fragil, stăpânit de frică și nesiguranță a fost transformat într-un om nou, ”îmbunătățit” prin har. Această zi de dimensiuni epice a devenit ziua în care s-a născut Biserica și s-a deschis către toate popoarele. Oamenii care au fost părtași la fenomenul insolit aveau proveniențe diferite, culturi diferite, identități diferite, și, totuși, fiecare a fost confirmat de Duhul Sfânt pentru că exista acea unitate a gândirii și a valorii morale, care era Iisus Christos.
Astăzi trăim război, ură și dezbinare pentru că ne lipsește această unitate a valorilor, conferită de Duhul Sfânt. Nu va exista nicodată o organizare de sistem politic care să propună o societate cel puțin optimă, dacă nu perfectă, atâta timp cât oamenii nu trăiesc în acest Duh al Adevărului. Dacă nu avem această ”acoperire”, nu avem nimic!
Oameni buni, nu ni se cere sacrificarea inteligenței pentru a crede în toate aceste evenimente de factură spirituală, dimpotrivă! Ni se cere o gândire critică care să înglobeze, să studieze, să experimenteze și să tragă concluzii. Cunoașterea celor divine se poate realiza și prin rațiune și prin credință, dar pentru că suntem peste măsură de angrenați în ipotezele științifice care pot fi pe loc confirmate sau infirmate, nu ne mai obosim să probăm parcursuri spirituale care nu sunt hărăzite consumului imediat, ci necesită timp și trăire în esență.
Scriitorul englez C.S. Lewis spunea că oamenii care se opresc la întrebarea dacă ar putea fi ”oameni buni” și fără Christos nu știu ce înseamnă viața. Până nu-L experimentăm pe Duhul Sfânt încredințat de Mântuitorul, vom fi ca acei oameni din peștera lui Platon pentru care umbrele erau unica realitate. ”Echiparea” cu Duhul Sfânt este eliberarea din peșteră, este drumul de la cunoașterea imediată la cunoașterea profundă, este claritate, astâmpăr, sens!
Unde vom fi în aceste zile de sărbătoare? Ne vom preocupa să așezăm pe lista ”must do” a acestei minivacanțe și prezența la Liturghie? – locul unde trecutul devine prezent continuu. Întreaga istorie își găsește sensul în misterul pe care noi îl celebrăm la Liturghie și, dacă prima zi de Rusalii se suprapune cu Ziua copilului, să reflectăm asupra a ceea ce spune Joseph Ratzinger (Papa Benedict al XVI-lea) cu privire la Liturghie, copilărie și joc: ”Ar trebui să înțelegem Liturghia în termeni de <joc>, pentru că jocul conține ceva eliberator, vindecător, care ne duce într-o altă lume și ne pregătește pentru viața de mai târziu, fără greutățile și gravitatea ei. Liturghia este descoperirea în noi a adevăratei copilării.”
Ne vom hotărî să coborâm în esența lucrurilor și să devenim oameni înnoiți, întineriți sufletește? Dar cum poate fi asta?
”Veți primi o putere când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori”, pentru că ”roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelung răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, împăcarea, curăția; împotriva unora ca acestora nu este lege.”
