Anii trec, performanța rămâne: 30 de ani de la trofeul european câștigat de Silcotub Zalău

Nu puține au fost sezoanele în care ora exactă în handbalul feminin românesc se dădea chiar din Sala Sporturilor din Zalău. Performanțele au început încă din anii ’90, când Silcotubul lui Tadici cucerea aproape în fiecare sezon o medalie de argint ori de bronz. Anii 2001, 2004 și 2005 au adus cele mai mari performanțe pe plan național, formația zălăuană devenind de trei ori campioană a României.

Nici performanțele internaționale nu au încetat să apară, Zalăul jucănd sferturi de finală și semifinale de cupe europene, ajungând chiar și în grupele Ligii Campionilor, dar cea mai mare performanță europeană a fost câștigarea City Cup, devenită ulterior Cupa Challenge. În 1996, echipa din Zalău a cucerit trofeul după a „dublă” în finala cu norvegiencele de la Gjerpen If Skien. Turul a avut loc la Zalău, unde echipa lui Tadici s-a impus cu 23 – 15, iar în returul de la Skien, norvegiencele au câștigat cu 27 – 19. Zalăul a avut, însă, avantajul numărului mai mare de goluri înscrise în deplasare, câștigând astfel competiția și singurul trofeu european din istoria sportului sălăjean la nivel de echipe.

„A fost un rezultat extraordinar pentru handbalul din acea vreme. A fost a doua cupă europeană câștigată de o echipă din handbalul feminin românesc. Am avut noroc că din ’93 am fost preluați de Silcotub Zalău, prin directorul de la acea vreme, Gheorghe Terheș, iar o parte dintre jucătoarele de atunci, au continuat să lucreze în Silcotub până la pensionare, după ce și-au încheiat cariera sportivă. Am avut parte de jucătoare educate, capabile, care au avut reușite și în viață, nu doar pe terenul de handbal. Jucătoarele de atunci aveau „cei șapte ani de acasă”, ceea ce astăzi vedem la puține handbaliste. O parte dintre ele au rămas în România, altele au plecat în străinătate, dar pot spune că sunt mândru de fiecare dintre ele. Exista o emulație foarte mare atunci la handbal, cam ceea ce este acum la volei. Sala era plină la toate meciurile”, a rememorat Gheorghe Tadici.

Antrenorul Zalăului consideră performanța din ’96 va fi greu de egalat în viitor. „Mi-aș dori ca performanța din 1996 să fie repetată, dar, în condițiile date, nu cred că va fi posibil. Echipele din Liga Națională investesc foarte mult, la fel și în alte campionate, iar la Zalău, bugetul este mult mai mic decât al adversarelor noastre. Lumea a crezut că Tadici e „Mafalda”, dar această echipă nu poate supraviețui la infinit în condiții de austeritate. Dacă nu ai un buget consistent, este greu să vorbești despre performanțe și la nivel național. Primăria nu ne-a ajutat cu nimic în ultimii 20 de ani, dar numele Zalăului l-am dus peste tot”, a mai afirmat Tadici.

Și Carmen Mican (fostă Goarnă), una dintre protagonistele acelui rezultat, a postat un mesaj emoționant pe rețelele de socializare. „Am trăit cele mai mari emoții . Nu se pot descrie în cuvinte emoțiile și bucuria reușitei. Sunt recunoscătoare pentru tot ce mi-a oferit handbalul, începând cu antrenorii care m-au susținut, colegele cu care am trecut prin bune și mai puțin bune și, nu în ultimul rând, susținătorii noștri”.

Performanța din 1996 a rămas un reper pentru handbalul zălăuan. De altfel, când HC Zalău a revenit într-o finală europeană în 2012, toată presa sportivă din România a readus în prim-plan triumful din City Cup, considerat „momentul de aur” al clubului.

Astăzi, la trei decenii distanță, succesul echipei Silcotub Zalău continuă să fie una dintre cele mai importante pagini din istoria sportului sălăjean și o performanță care încă stârnește emoție și mândrie în rândul iubitorilor handbalului din Zalău.

Echipa care a obținut cel mai important trofeu din istoria clubului: Magda Pop, Olimpia Vereș, Lăcrămioara Fiastru (cpt), Artemizia Săgmar, Alina Țurcaș, Mia Radoi, Sanda Criste, Lucia Butnărașu, Valeria Motogna, Carmen Mican, Alina Măeran, Andreea Nagy și Dorina Crisan. Antrenor: Gheorghe Tadici.