Duminica Floriilor: o anticipare a Învierii

”Osana Fiul lui David! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”(Matei 21:9)

Dragi cititori, ne mai despart câteva zile de cea mai emblematică duminică din an: Duminica Floriilor – o sărbătoare a speranței al cărei ecou a fost răspândit în toate țările creștine de pe mapamond.

În Evanghelie ni se relatează celebra scenă în care Iisus Christos și-a trimis ucenicii să aducă un asin de care Mântuitorul se va folosi mai târziu pentru intrarea Sa în cetatea Ierusalimului. Pasionatul catehet american, Fulton J. Sheen, ne descoperă cele două mari paradoxuri biblice tăinuite în aceast tablou epic: pe de o parte, suveranitatea lui Dumnezeu, și, pe de altă parte, ”nevoia” Sa. Joncțiunea dintre Divinitate și dependență, dintre posesie și sărăcie, au fost ”consecințele” întrupării Domnului. El, bogat fiind, a devenit sărac pentru ca noi să ne înveșmântăm cu o dimensiune perenă.

Modul în care Mântuitorul a fost întâmpinat în cetate prin procesiunea cu ramuri de copac își găsește originile într-un psalm profetic a lui David (Ps. 118) care descrie intrarea glorioasă a unui rege în cetatea Ierusalimului, astfel, proclamând cuvintele acestui psalm, poporul îl încuviințează pe Mesia. Așadar, pentru că Dumnezeu este prezentul continuu, ori de câte ori, în Duminica Floriilor, noi rostim aceste cuvinte ale psalmistului și purtăm ramuri de copac, rememorăm intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim și-L primim în ”Acum”-ul etern, în templele noastre interioare.  

Dragilor, acest gest deosebit de expresiv al Mântuitorului inaugurează ultima săptămână din viața Sa pământească și începutul Pătimirii. Urmează zile de mare valoare spirituală și istorică: Săptămâna Mare. Ne aflăm într-un timp sacru care ne cere să actualizăm sensul primordial al vieții, să depășim sfera pregătirilor exterioare și să aruncăm ancora în adânc. Cu cât vom pregăti mai temeinic acest timp, cu atât ni se vor umple catacombele interioare de Lumină și Viață!

Să nu rămânem ziduri trufașe și dure, ferecate în mărginita literă a vieții. Să nu ucidem în noi solii și profeții. A fost de ajuns… Să urmăm pilda viorii și să ne golim de tot ceea ce suntem pentru a face loc Celui ce vine.  

Vă doresc un timp plin de har! Sărbători cu pace și bine celor ce sărbătoresc Paștele în acest weekend!