Misiune de suflet a jandarmilor: 176 de porții de hrană pentru 176 de ani de istorie
În prima dimineață de aprilie, pe când soarele abia începea să dezmorțească culmile Meseșului, curtea Inspectoratului Județean de Jandarmi (IJJ) Sălaj fremăta de o mobilizare neobișnuită. Opt autospeciale, aliniate sub un cer de un albastru tăios la doar trei grade Celsius, nu se pregăteau pentru o intervenție în forță, ci pentru o lecție de omenie care a ajuns deja la cea de-a patra ediție.
Anul acesta, jandarmii au transformat aniversarea a 176 de ani de existență a instituției într-o punte de legătură cu semenii lor cei mai încercați. Din propriile contribuții, angajații IJJ au pregătit 176 de porții de mâncare caldă, destinate celor care locuiesc în cătune unde drumurile sunt grele, iar vizitatorii rari.
Înainte ca motoarele să pornească spre cele opt trasee stabilite, preotul Adrian Crăciunaș a sfințit bucatele, iar colonelul Vasile-Adrian Cigăran, comandantul IJJ Sălaj, le-a mulțumit colegilor săi pentru că au transformat o simplă inițiativă într-o tradiție de proximitate. Acesta a subliniat bucuria de a fi alături de comunitate și de oamenii care se confruntă cu probleme reale, urându-le echipajelor să aibă parte doar de drumuri bune și binecuvântate în această misiune specială.
Unul dintre drumurile cele mai încărcate de semnificație a dus spre Buciumi, unde primarul Ioan Eugen Lazăr a ghidat echipajele spre gospodării uitate de lume. Acolo, sub lumina aurie care se revărsa peste dealuri, am întâlnit-o pe Alexandra. La doar 12 ani, fetița învață bine și privește viața cu maturitate dintr-o casă unde împarte totul cu alți opt membri ai familiei.
Bomboanele și masa caldă au fost primite cu acea timiditate curată a copiilor de la munte, în timp ce tatăl ei, Daniel Ciupe, vorbea despre munca zilnică și despre mândria de a avea o gospodărie completă, cu animale și păsări. Pentru el, sănătatea este singura condiție necesară pentru a merge mai departe.
Solidaritatea jandarmilor a ajuns și la Sandu, un bărbat rămas singur și fără serviciu chiar înainte de pensie, dar și în cătunul Peț. Aici, o clopotniță stingheră veghează peste o mână de oameni. Deși drumurile s-au modernizat și apa a început să curgă la robinete, primarul localității a explicat că singurătatea rămâne principala povară a localnicilor, chiar dacă în weekend zona prinde viață datorită rudelor care vin din marile orașe.
La Sângeorgiu de Meseș, timpul pare să se fi oprit în pragul casei Mariei. La aproape 80 de ani, femeia nu mai trece de podețul din fața curții, singura ei legătură cu lumea exterioară fiind drumul făcut ocazional până la mormântul soțului său. Privind militarii în uniformă, bătrâna le-a transmis cu recunoștință gânduri de sănătate, conștientă de dificultatea meseriei lor.
Ceva mai încolo, Viorel, un gospodar de aproape opt decenii, încă se încăpățânează să lucreze pământul cu iapa lui, Dana. Acesta este convins că atâta timp cât omul are de lucru, nu are timp să fie bolnav, fiind hotărât să nu își părăsească gospodăria niciodată.
La finalul acestei misiuni de suflet, colonelul Vasile-Adrian Cigăran a punctat faptul că această activitate reprezintă chintesenta meseriei de jandarm – aceea de a fi în serviciul oamenilor. El a explicat că distribuirea celor 176 de meniuri către persoanele aflate în dificultate, pe trasee ce au vizat atât orașele, cât și cătunele izolate, a fost posibilă datorită dorinței întregului colectiv de a se implica. Comandantul a ținut să mulțumească preoților, autorităților locale și jurnaliștilor pentru sprijinul acordat în această nobilă misiune desfășurată în beneficiul comunității din care fac parte și jandarmii.
Ziua s-a încheiat cu autospecialele întorcându-se la bază, dar cu certitudinea că, pentru câteva ore, porțiile de mâncare au adus mai mult decât hrană: au adus confirmarea că nimeni nu este uitat cu adevărat.
